Grecia recunoaste ca a trisat

Guvernul grec a admis astazi (15 noiembrie 2004) ca nu a indeplinit conditiile pentru adoptarea monedei unice europene la momentul cand a facut acest lucru.

De cate ori nu auzim in conversatii savante sau mai "de pe strada" ceva de genul lui "domne`, societatea noastra si-a pierdut respectul pentru aplicarea legii, ar trebui sa luam exemplul dupa vest". Nu stiu cine o fi vestul asta exact dar in nici un caz nu trebuie sa idealizam lucrurile.
Uniunea Europeana, aceasta entitate spre care privim cu admiratie dar de multe ori in necunostinta de cauza, este "campioana" la incalcarea "teoriei" de "practica". Daca privim numai la cele ce se intampla zilele astea gasim destule exemple: In Tratatul de aderare de la Atena era prevazut in mod expres sfarsitul Comisiei Romano Prodi pe 31 octombrie si intrarea in post de la 1 noiembrie a unui nou executiv european care sa cuprinda doar cate un reprezentant pe tara membra; multe dintre tarile membre ale zonei euro incalca regulile acesteia in mod regulat fara a fi trase la raspundere etc. Ca sa puna capac, astazi sa confirmat ceea ce media vestica semnalase deja de ceva vreme, Grecia a incalcat regulile zonei euro inca de la introducerea monedei unice.
Ministrul grec de finante, Giorgios Alogoskoufis, a declarat la Atena: "S-a demonstrat ca in nici un an, incepand cu 1999 si dupa, deficitul nu a scazut sub 3% (din PIB)".
Conform Pactului de Stabilitate - setul de reguli pe care o tara trebuie sa le urmeze in zona euro - deficitul bugetar nu trebuie sa depaseasca 3% din Produsul Intern Brut.
Grecia a declarat in 2000 ca deficitul bugetului sau pentru 1999 - cel care a stat la baza aderarii - a fost de 1,8% din PIB.
Anul acesta la putere in Atena a avut loc o schimbare, conservatorii luand locul socialistilor care formau guvernul inca din 1993. Noii veniti au decis sa recalculeze indicatorii bugetari de dupa 2000 si au concluzionat ca Grecia a incalcat tot timpul in aceasta perioada regulile euro. Ei nu au recunoscut insa ca la momentul introducerii euro s-ar fi petrecut acelasi lucru.
Datorita discutiilor aparute pe marginea modului in care s-a comportat Grecia in zona euro, UE a decis sa actioneze si a trimis in doua vizite de documentare la Atena oficiali din cadrul agentiei Eurostat. Acestia au executat un audit asupra datelor financiare grecesti din perioada 1997-1999 si au ajuns la concluzia ca inca de la inceput grecii au avut deficitul peste limita admisa.
In pofida recunoasterii deschise a modului in care a aderat la zona euro, oficiali din Comisia Europeana au aratat ca Atena nu risca o excludere din aceasta arie.
Deficitul grec este prevazut pentru anul asta la 5,3%, cauza fiind Jocurile Olimpice, care au adus o factura greu de suportat pentru o tara mica.
La capitolul promisiuni grecii stau bine. Ei au spus ca uriasul deficit de anul asta va fi injumatatit in 2005.
Comisarul pentru Afaceri Economice si Monetare, Joaquin Almunia, a declarat in aceasta seara la o conferinta de presa ca va recomanda noii Comisii Europene inceperea procedurilor impotriva Greciei "cat mai curand posibil". El a adaugat ca, totusi, decizia de a admite Grecia in zona euro a fost luata pe baza datelor cele mai bune la ora respectiva si ea (decizia) nu poate fi pusa sub semnul intrebarii.
Luarea de pozitie a oficialului european a avut loc dupa Consiliul ministrilor de finante UE. Se spera ca la aceasta intalnire sa se ia cateva decizii importante prin care sa se incerce scaderea cursului euro/dolar. Ministrul olandez al finantelor, Gerrit Zalm, nu a putut confirma decat ca aceasta problema va fi "in continuare in dezbatere pentru ceva timp".

Sistemul monetar international instituit la Bretton Woods, la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial în care dolarul SUA a fost si continua sa fie o moneda dominanta, s-a impus în anii `50 si s-a consolidat în anii `60. Ca urmare a costului ridicat al finantarii de catre SUA a razboiului din Vietnam inflatia a explodat violent. În anul 1968, reevaluarea marcii germane si devalorizarea francului francez au amenintat stabilitatea celorlalte valute europene. În aceasta situatie, Pierre Werner a prevazut un plan în trei etape pentru realizarea Uniunii Monetare în 10 ani. Datorita climatului neprielnic si pe plan intern CEE si international, acest plan nu a putut fi dus la îndeplinire.
Urmatorul pas în cautarile Europei vizând stabilitatea monetara si valutara a venit odata cu crearea Sistemului Monetar European (SME) .
Consiliul European de la Bremen (Germania), din iulie 1978, a decis crearea SME, iar în decembrie 1978 au fost adoptate regulile de functionare ale acestuia, formalizarea juridica fiind facuta sub forma unui acord între bancile centrale.
SME a fost construit pe conceptul cursurilor de schimb stabile, dar ajustabile. Toate valutelor celor 9 state membre la acea data, cu exceptia lirei sterline britanice, au fost încorporate în sistemul de schimb. Cursurile de schimb bilaterale nu puteau sa depaseasca o marja de 2,25% . A fost creata o „unitate monetara europeana de schimb” (ECU) compusa dintr-un „cos” ce continea un numar de unitati monetare ale tarilor membre, ponderea fiecareia fiind data de forta economiei nationale a tarii respective si de locul pe care aceasta îl ocupa în sistemul intracomunitar.
In 1988, la adunarea de la Hanovra, liderii europeni au dat unda verde pentru crearea unui Comitet însarcinat cu prefigurarea Uniunii Monetare, condus de Jacques Delors. Raportul care a fost prezentat de acesta a propus un plan de tranzitie la Uniunea Economica si Monetara (UEM) în trei etape.
La Maastricht, liderii europeni au semnat un Tratat (TUE), care a constituit baza trecerii la UEM si au fixat termenul limita de lansare a monedei unice în 1999.
La 15 iulie 1997, Institutul Monetar European a luat decizia utilizarii unui simbol codificat pentru euro, acesta fiind înregistrat la Organizatia Internationala pentru Standardizare. Creatorii simbolului euro s-au inspirat de la grecescul Epsilon si de la prima litera a cuvântului Europa; acesta este taiat de doua linii paralele, pentru a se indica stabilitatea monedei euro (€).
La data de 2 mai 1998 Uniunea Europeana a selectat tarile care urmau sa participe la EURO dupa o analiza asupra felului cum aceste tari au îndeplinit urmatoarele criterii de convergenta:
- inflatia sub 3%;
- rata dobânzilor pe termen lung sub 8,5%;
- deficitul bugetar sub 3% din PNB;
- gradul de îndatorare guvernamentala sub 6% din PNB;
- valuta nationala sa faca parte din SME minimum 2 ani.
Potrivit Regulamentului CE nr. 1466/97 din 7 iulie 1997, cu privire la Supravegherea Politicilor bugetare si Supravegherea si Coordonarea Politicilor Economice, statele incluse urmau sa înainteze Consiliului si Comisiei Europene periodic, rapoarte privind urmatoarele domenii:
- obiectivele pe termen mediu privitoare la pozitia bugetara;
- proiectiile cu privire la dezvoltarea economica si a principalilor indicatori economici, care sunt relevanti pentru realizarile programului de stabilitate;
- descrierea masurilor de ordin bugetar si economic pentru realizarea obiectivelor programului de stabilizare;
- analizarea schimbarilor în pozitia bugetara si a îndatoriri statului, survenite prin influenta produsa de trendul indicatorilor economici cuprinsi în diversele proiectii prezentate de statele membre.
TUE a sugerat instituirea UEM în trei faze.
Faza 1(1992-1993)
A fost gândita ca o consolidare a statu-quo.
Prioritatea în aceasta faza este data îndeplinirii conditiilor de convergenta monetara si bugetara. Sunt stabilite, astfel, patru criterii de convergenta:
- stabilitatea preturilor, în sensul ca rata inflatiei nu trebuia sa depaseasca cu mai mult de 1,5% din media celor trei state cu cea mai mica inflatie;
- rata dobânzii nu trebuia sa varieze cu mai mult de 2% fata de media celor trei state cu cele mai scazute rate ale dobânzilor pe termen lung;
- deficitul public al tarilor participante nu trebuia sa depaseasca 3% din PIB, iar datoria publica sa fie mai mica decât 60% din PIB;
- stabilitatea ratelor de schimb, care trebuiau sa se mentina în interiorul marjei de fluctuatie autorizate.
Faza a II-a (1994-1999)
Aceasta faza a dus la stabilirea noilor structuri ale UEM, respectiv:
- Institutul Monetar European (IME), cu sediul la Frankfurt pe Main, care sa asigure tranzitia la Banca Centrala Europeana, Sistemul European al Bancilor Centrale si moneda unica; IME era format din guvernatorii bancilor centrale ale tarilor UE.
- Banca Centrala Europeana (începând cu iulie 1998) înlocuieste treptat IME si va forma, împreuna cu bancile nationale, Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Acest model al BCE se inspira din modelul federal al Bundesbank care decide politica monetara pusa apoi în practica de bancile centrale ale landurilor.
Faza a III-a. Transferul responsabilitatilor
Aceasta faza consta, practic, în fixarea irevocabila a ratelor de schimb si introducerea monedei unice, care s-a realizat începând cu 1999. În timpul unei perioade de tranzitie de trei ani (pâna la 31 decembrie 2001), monedele nationale au fost înca schimbate contra monedei unice, în acest timp, BCE si SEBC (pietele financiare) vor functiona dupa moneda unica, persoanele fizice si întreprinderile folosind înca paritatea euro-moneda nationala.
La 1 ianuarie 1999 s-a lansat oficial euro în 11 state membre UE: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania. Grecia intra la începutul 2001.
Între l ianuarie si l iulie 2002 a fost o noua perioada de tranzitie, în timpul careia monedele nationale au fost retrase de pe piata. Începând cu data de l iulie 2002, moneda unica euro a fost singura acceptata pe piata europeana.

Surse: EUobserver / EUbusiness / BBC / Bloomberg / Reuters

Opinia dumneavoastra !!!

Alte articole:

- Uniunea este inca divizata 14 11 2004
- Curtea de Justitie ia o decizie istorica in domeniul regulilor euro 14 07 2004

A se vedea:

- Hotararea Curtii Europene de Justitie C27/04
- Comisia Europeana - euro
- Parlamentul European - Comitetul Afacerilor Monetare si Economice
- Consiliul Uniunii Europene - Afaceri Economice si Financiare
- Banca Centrala Europeana
- Legislatia comunitara privind politica monetara
- Afaceri Economice si Monetare
- Ratele irevocabile de conversie a fostelor monede nationale din zona euro
- Etapele introducerii euro
- Eurostat
- Ministerul grec al economiei si finantelor