Economia
UE este de multe ori beneficiara procesului de globalizare, insa,
exista si probleme legate indeosebi de pretul destul de mare al
bunurilor europene comparativ cu cele produse de tarile cu o forta
de munca mai ieftina.
Pentru a-si vinde produsele, europenii mizeaza si pe inalta lor
calitate, ceva de genul dai un ban dar sti ca face. Exact din
aceasta cauza au devenit foarte sensibili la situatiile in care
cumparatorii cred ca au luat un produs european consacrat si,
cand colo, doar denumirea este de el. Asa ca incearca sa impuna
partenerilor internationali respectarea macar a unora dintre denumirile
cele mai cunoscute de produse alimentare europene, aceastea beneficiand
deja de un astfel de regim la nivel comunitar.
In discutiile cu SUA sau alti parteneri de negociere, Bruxelles-ul
a dat intotdeauna drept exemplu situatia branzei feta, sortiment
protejat inca din 2002 pe piata europeana.
Problema insa este mai complicata si in cazul "feta, deoarece
atunci cand Comisia Europeana a luat decizia inregistrarii denumirii
in favoarea grecilor, miscare ce a dus la protestele inclusiv
pe cale judiciara a Germaniei si Danemarcei, sprijinite de Franta
si Marea Britanie.
Astazi (25 octombrie 2005) s-a ajuns in sfarsit la o concluzie,
Curtea de Justitie dand dreptate executivului comunitar si declansand
astfel sarbatoare in Elada.
Istoria acestui tip de branza nu este exact cunoscuta. Ea a fost
produsa si in alte tari europene de ceva timp, de exemplu in Franta
si Danemarca inca din anii `30.
Unii istorici spun ca aceasta branza vine din Grecia, altii ca
numele a fost acordat de negutatorii venetieni.
Unul dintre principalele argumente invocate de nemti si danezi
in atacul impotriva Comisiei a fost ca timpul indelungat de cand
feta se produce pe o larga arie din Europa a dus la pierderea
sensului ei originar. Astfel, spre deosebire de alte situatii,
cum ar fi de exemplu al suncii de Parma, legata de o locatie specifica,
"feta" este mai mult un tip de branza decat un nume.
Curtea de Justitie s-a opus cererii, considerand ca particularitatile
speciale ale fetei nu pot fi imitate in nici o alta parte datorita
atat modului de preparare traditional cat si faptului ca este
folosita in alimentatia caprelor producatoare de lapte o iarba
ce creste numai in anumite parti ale Greciei. In plus, s-a tinut
cont si ca producerea si consumul de branza feta are ca punct
central Grecia.
Parlamentarul european Edward McMillan-Scott, un vechi opozant
al pretentiilor grecesti privind feta, a caracterizat decizia
de astazi ca fiind cu totul deplasata. El a aratat ca hotararea
va provoca atat confuzie in randul consumatorilor cat si probleme
pentru vanzatorii ce trebuie acum sa gaseasca noi denumiri pentru
acest tip de branza.
Inaintea unei intalniri a ministrilor agriculturii din UE, purtatorul
de cuvant al Comisiei, Michael Mann, s-a declarat incantat de
decizia Curtii.
Cei mai entuziasti au fost, normal, grecii. Ministrul elen al
agriculturii, Evangelos Bassiakos, a caracterizat hotararea instantei
europene drept o "dezvoltare istorica" ce va ajuta la
comercializarea branzei grecesti de calitate pe Glob.
Conform lui Bassiakos, branza greceasca de oaie si capra este
unul dintre principalele produse ale acestei tari si are vanzari
excelente peste hotare.
Hotararea de astazi ar putea avea repercusiuni si asupra altor
tipuri de branza produse in multe parti ale lumii, precum camembertul,
francezii fiind ingrijorati deoarece cea mai mare cantitate din
acest sortiment este produsa in afara micii regiuni Camembert.
Si in cazul Romaniei, problema denumirilor de origine si geografice
a constituit un punct important pe agenda negocierilor cu UE,
fiind destul de faimoase problemele care au aparut in cazul palincii,
pana la urma inregistrata. |