Dupa
cum aratam si intr-un articol anterior, exista o practica la nivelul
UE prin care ministrii vin si se plang acasa ca deciziile bruxelleze
s-au luat peste capul lor desi la fata locului au fost de acord
ei insisi cu ele. Aceasta este posibil datorita secretului care
planeaza asupra intrunirilor Consiliului UE, institutia Uniunii
ce grupeaza in cadrul diferitelor ei grupari ministrii tarilor membre.
Daca pana acum tactica de a da vina pe Bruxelles atunci cand se
iau decizi nepopulare a mers, deoarece constructia comunitara a
beneficiat de un sprijin constant din partea cetatenilor statelor
membre, anul acesta a aratat ca ea are si un revers, odata cu dificultatile
economice din mai multe tari europene aparand si un euroscepticism
din ce in ce mai pronuntat peste care nu este bine sa pui si alte
presiuni fara rost.
Comisia Europeana incearca sa contraatace atitudinea negativa din
ce in ce mai acentuata a europenilor, lansand in acest sens mai
multe initiative, de la cele ce implica direct legislatia comunitara
si procesul de luare a deciziilor si pana la cele ce tin mai mult
de imagine si comunicare. Printre acestea se numara si "Planul
D" care cuprinde si cerinta de a se renunta la secretul care
inconjoara sedintele Consiliului atunci cand acesta este implicat
in activitatea de legiferare.
Desi Consiliul nu a fost prea entuziast la inceput cu privire la
ideea Comisiei, cu toate ca aceasta era sustinuta si de Mediatorul
european, se pare ca a cedat cat de cat. Astfel, miercuri (21 decembrie
2005) a luat decizia ca atunci cand participa la asa-numita procedura
a codeciziei, atat dezbaterile cat si votul sa fie public.
Am spus cat de cat deoarece decizia lasa pe dinafara domeniile in
care nu se legifereaza prin procedura codeciziei, cum sunt de exemplu
cele mai multe reglementari ce tin de justitie si afaceri interne
sau deciziile ce tin de politica externa.
O alta limitare exista si prin faptul ca sedintele vor fi publice
doar cand va fi vorba de primele deliberari dupa ce ajunge la Consiliu
propunerea Comisiei si de discutiile finale care au loc dupa primirea
opiniei Parlamentului European.
Cele de mai sus inseamna ca va ramane exceptata de la publicitate
exact partea cea mai controversata, adica momentele in care de obicei
au loc negocierile intre reprezentantii statelor pentru a se ajunge
la un compromis. Bine, decizia Consiliului lasa o portita si pentru
aceasta portiune, cheia pentru ca ea sa poata fi deschisa publicului
fiind la dispozitia ambasadorilor tarilor membre la UE ce vor decide
in acest sens inaintea deliberarilor.
Tara care detine presedintia prin rotatie a Uniunii va putea sa
propuna ca sedintele Consiliului sa fie deschise si in cazul in
care sunt dezbatute probleme de natura nelegislativa dar care implica
in opinia ei chestiuni importante ce pot afecta interesele Uniunii
si a cetatenilor ei.
Toate deliberarile si votarile publice din cadrul Consiliului vor
fi difuzate video pe site-ul Consiliului, in toate limbile oficiale
ale Uniunii, incepand cu vara 2006.
Conform Concluziilor Consiliului de miercuri, pe viitor aceasta
institutie va incerca sa se deschida si mai mult catre cetateni,
o parte dintre viitoarele sedinte urmand a fi publice chiar daca
ele nu implica lucrul in cadrul procedurii codeciziei.
Media si publicul vor fi instiintati dinainte cu privire la dezbaterile
publice ale Consiliului prin anunturi postate pe site-ul acestuia
si prin publicarea agendei Consiliului in registrul public al Consiliului.
Decizia Consiliului a fost salutata de Comisia Europeana, ea caracterizand
actiunea drept un mare pas inainte spre o Uniune mai transparenta
si mai usor de inteles pentru cetatenii ei. |
| In
Uniunea Europeana, datorita faptului ca trebuie avute in vedere
atat interesele particulare ale fiecarei natiuni in parte cat
si cel general comunitar, procedura legislativa este atat diferita
cat si mult mai complexa decat cea obisnuita in tarile democratice.
Mai jos prezentam pe scurt procedurile legislative utilizate la
nivel comunitar.
A.
Procedura consultarii
Aceasta procedura se aplica tuturor cazurilor in care nu este
prevazuta expres folosirea celelaltor proceduri.
In cadrul consultarii, Comisia este cea care elaboreaza o propunere
referitoare la ceea ce se doreste a se legifera. Aceasta este
trimisa Consiliului, care inainte de a lua o decizie va verifica
daca celelalte institutii comunitare trebuie sa fie consultate.
Parlamentul European (PE) trebuie consultat cu privire la toate
deciziile politice importante. Exista si o posibilitate facultativa
de a fi consultat si in cazul celelaltor proiecte de acte.
Parlamentul European isi da avizul cu privire la propunerea legislativa
pe marginea careia a fost consultat dar Consiliul nu este obligat
sa urmeze avizele si propunerile de amendament ale PE.
Conform Tratatelor comunitare, Consiliul trebuie ca, in cazul
anumitor acte, sa se consulte si cu Comitetul Economic si Social
si Comitetul Regiunilor, insa in ambele cazuri avizele venite
de la cele doua organisme nu obliga Consiliul.
Dupa consultarile descrise mai sus, Comisia va prezenta din nou
propunerea sa Consiliului care va lua o decizie definitiva ce
va inchide acest traseu normativ.
B.
Procedura cooperarii
Aceasta procedura a fost introdusa de Actul Unic European si se
aplica exclusiv domeniului Uniunii Economice si Monetare.
Comisia este si in cadrul acestui traseu prima borna. Ea este
cea care face propunerea de act legislativ comunitar. Aceasta
este insa transmisa nu numai Consiliului ci si Parlamentului European.
Exista posibilitatea sa fie consultate si Comitetul Economic si
Social si Comitetul Regiunilor.
Parlamentul European poate trimite avizul sau, impreuna cu cele
doua organe mai sus citate, Consiliul hotarand, cu majoritate
calificata, o "pozitie comuna". Trebuie atras atentia
insa ca in pofida numelui acestei etape nu este vorba de un document
de compromis ci de un aviz independent al Consiliului.
Parlamentul European va primi pozitia comuna adoptata de Consiliu
si o va supune spre dezbatere intr-o "a doua lectura",
avand la dispozitie trei luni pentru a aproba, respinge sau depune
amendamente la aceasta.
Daca PE a aprobat pozitia comuna atunci Consiliul va putea sa
hotarasca definitiv. In cazul in care insa PE a respins pozitia
comuna, Consiliul va putea sa treaca peste opozitia Parlamentului
numai daca in cadrul sau se va vota in unanimitate pentru aceasta.
In cazul aparitiei doar a unor amendamente intra in scena Comisia.
Ea trebuie sa arate daca le sustine sau nu. Daca le sustine, atunci
Consiliul va putea lua decizia cu majoritate calificata. Daca
executivul comunitar nu sprijina amendamentele PE adoptarea lor
de catre Consiliu se poate face numai cu unanimitate de voturi.
C.
Procedura codeciziei
Procedura de codecizie a fost introdusa prin Tratatul de la Maastricht
in scopul cresterii gradului de participare a Parlamentului European
la procesul legislativ comunitar.
Drumul actului normativ spre adoptare incepe tot prin propunerea
sa de Comisie.
Propunerea Comisiei va fi trimisa atat la Consiliu cat si la PE,
in anumite cazuri fiind prezentata si Comitetului Economic si
Social si Comitetului Regiunilor.
Parlamentul transmite avizul sau Consiliului, cele doua comitete
putand proceda si ele la fel.
Exista posibilitatea ajungerii cu succes la capatul drumului inca
de pe acum, printr-o hotarare finala a Consiliului, daca PE nu
cere nici o modificare a proiectului sau in cazul in care Consiliul
aproba toate propunerile PE.
Daca nu este cazul terminarii procedurii atunci se trece la urmatoarea
etapa in care Consiliul adopta cu majoritate calificata o "pozitie
comuna". Aceasta este trimisa la PE pentru "a doua lectura",
unde va trebui luata o decizie in maxim 3 luni. Fie Parlamentul
aproba pozitia comuna sau nu ia nici o decizie timp de trei luni,
ajungandu-se la adoptarea actului in forma propusa de Consiliu,
fie PE respinge in totalitate pozitia comuna, procedura legislativa
terminandu-se aici, fie Parlamentul aduce doar amendamente pozitiei
comune. In ultimul caz Consiliul poate sa incheie procedura dandu-si
acordul sau pentru toate amendamentele PE. Si in acest caz este
importanta pozitia Comisiei pentru a se stabili care procedura
de vot este utilizata. Daca sunt respinse o parte din amendamente
de Consiliu sau daca nu intruneste majoritatea ceruta, presedintele
sau este obligat ca in 6 saptamani sa convoace, impreuna cu presedintele
Parlamentului, un Comitet de conciliere.
Comitetul de conciliere are in componenta sa atat reprezentanti
ai Consiliului cat si ai Parlamentului, dezbaterile axandu-se
pe pozitia comuna amendata de PE si modul in care se poate ajunge
la un compromis.
Daca se ajunge la un proiect de compromis in cadrul Comitetului
de conciliere, cele doua institutii direct implicate vor avea
fiecare un termen de 6 saptamani pentru a hotari asupra acestui
act.
Votul in cadrul Consiliului cu privire la solutia de compromis
este cel cu majoritate calificata, in afara cazului in care Tratatul
prevede expres necesitatea existentei unanimitatii pentru domeniul
respectiv.
In PE trebuie ca aprobarea solutiei de compromis sa fie data prin
majoritatea absoluta a voturilor exprimate.
In cazul in care nu se gaseste o solutie comuna in cadrul Comitetului
de conciliere sau in cazul in care desi gasita ea nu are succes
in noua votare la nivelul Consiliului si Parlamentului, procedura
legislativa se inchide.
D.
Procedura avizului conform
Aceasta procedura a fost introdusa prin Actul Unic European si
presupune nu doar obligatia Consiliului de a cere parerea PE inainte
de luarea unei decizii, dar si de a respecta pozitia exprimata
de acesta, in caz contrar fiind in imposibilitate de a adopta
actul normativ aflat in discutie.
Avizul conform trebuie adoptat cu majoritatea absoluta a membrilor
Parlamentului European.
Trebuie subliniat ca in cadrul acestui drum legislativ, PE are
la dispozitie doar exprimarea acordului sau opozitiei fata de
actul respectiv, neputand propune sau impune amendamente.
Procedura se aplica in cazul:
- aderarii unor noi state la Uniune;
- acordurilor de asociere sau a altor acorduri fundamentale cu
tari terte;
- atribuirii de misiuni suplimentare Bancii Centrale Europene;
- modificarii statutelor Sistemului European al Bancilor Centrale;
- desemnarii presedintelui Comisiei si a altor membri.
E.
Procedura adoptarii deciziilor in domeniul PESC
Regula in acest domeniu este adoptarea deciziilor de catre Consiliu
prin procedura unanimitatii.
Dupa Summit-ul de la Amsterdam din 1997 au mai fost introduse
doua posibilitati de lucru.
Prima, denumita "abtinerea constructiva", da posibilitatea
unui stat sa se abtina, printr-o declaratie oficiala, de la adoptarea
unei decizii, ajungandu-se astfel ca el sa nu fie obligat sa aplice
decizia insa ea sa aiba o valoare obligatoare pentru Uniune.
A doua are loc atunci cand este implementata o strategie comuna
deja decisa la nivelul Consiliului European, existand posibilitatea
votului cu majoritate calificata. Daca insa un stat invoca motive
importante de politica nationala pentru a se opune, Consiliul
va avea posibilitatea sa transfere actul in cauza Consiliului
European pentru a-l adopta acesta cu unanimitate de voturi. |
- EUobserver
- EU ministers to open their meetings to public
- Consiliul
UE - Council conclusions on Improving openness and transparency
in the Council
- Augustin
Fuerea, Drept comunitar european. Partea generala, Editura All
Beck, Bucuresti, 2003
- Petre
Prisecaru, Guvernanta Uniunii Europene, Editura Economica, Bucuresti,
2005
- Ion Jinga,
Uniunea Europeana. Realitati si perspective, Editura Lumina
Lex, Bucuresti, 1999
- Ion Jinga,
Andrei Popescu, Integrarea europeana. Dictionar de termeni comunitari,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000
- Viorel
Marcu, Drept institutional comunitar, Editura Lumina Lex, Bucuresti,
2001
|