Legaturi pe net
Atac

 

  
Mai bine papuas
Cetatenii statelor ce au aderat in 2004 la Uniune sa vad pusi in situatia paradoxala de a avea mai putine drepturi pe piata comunitara a muncii decat strainii proveniti din afara UE.

Articol:

Imigratia - incercare de raspuns la nivel comunitar

Un studiu recent arata ca Franta se afla pe primul loc in topul tarilor in care ar fi de dorit sa traiesti. Si alte tari membre ale UE apareau pe pozitii fruntase, asa ca nu este de mirare ca o mare parte din populatia Globului viseaza sa traiasca in tarile europene. Ori, daca multi se multumesc numai cu visul, altii se si lupta pentru a-l pune in aplicare, astfel ca Uniunea se trezeste in fiecare an cu asalturi masive ale imigrantilor ce incearca sa intre in ea, legal daca pot, ilegal daca nu e alta solutie.
Imigratia masiva a dus la probleme de integrare a noilor veniti, de multe ori criminalitatea si somajul in crestere fiind puse in legatura directa cu acest fenomen. De aceea nu e de mirare ca in ultimii ani am asistat la o adevarata explozie a discursului politic extremist, partide de extrema dreapta ajungand chiar la guvernare bazandu-se pe platforme antiimigrationiste.
Dat fiind complexitatea fenomenului, precum si ca el ameninta deopotriva pe toti membrii UE, Comunitatea a obtinut prin Tratatul de la Amsterdam competente de actiune in acest domeniu.
Odata primit dreptul de a legifera la nivel comunitar in domeniul migratiei, Bruxelles-ul a dorit crearea unui cadru legislativ comunitar coerent lansand o serie de initiative legislative, printre care putem cita Directivele privind reunificarea familiei (2003/86/CE), studentilor (2004/114/CE), cercetatorilor (2005/71/CE) si rezidentilor pe termen lung (2003/109/CE).

Drepturi pentru rezidentii pe termen lung

Este normal ca strainii care sunt rezidenti intr-un stat de o perioada indelungata sa beneficieze de drepturi mai mari decat cei abia veniti. Ei isi au de multe ori intemeiat caminul in statul gazda, s-au casatorit poate tot acolo, ajungand ca odata cu trecerea anilor sa se considere adevarati cetateni ai statului ce i-a primit. Insa cum acest lucru nu este recunoscut si la nivel legal apar diverse probleme, ca de exemplu frica de a fi expulzati catre tara de origine sau greutatea de a gasi un loc de munca. Tocmai pentru a se raspunde acestor chestiuni, s-a luat hotararea la Consiliului European de la Tampere sa le fie acordate drepturi cat mai asemanatoare cu cele ale cetatenilor UE. Pentru a se atinge acest obiectiv s-a creat Directiva 2003/109/CE, stabilindu-se ca data maxima de implementare a dispozitiilor sale in legislatia tarilor membre ziua de 23 ianuarie 2006, adica maine.
Din cele 25 de state membre, doar 22 sunt vor aplica dispozitiile Directivei, Marea Britanie, Irlanda si Danemarca fiind cele 3 care fac exceptie.

Drepturi si conditii

Directiva se adreseaza celor care au deja 5 ani de rezidenta continua si legala intr-un stat membru UE, precum si "resurse adecvate" si aigurare medicala.
Unul dintre castigurile cele mai mari pentru imigrantii ce se incadreaza in conditiile Directivei este protectia impotriva expulzarii. Aplicarea protectiei se va baza pe regulile statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Strainii care vor beneficia de noile reguli, vor avea si dreptul la rezidenta in celelalte state membre UE. Membrii de familie vor putea si ei sa ii insoteasca acolo.
In plus fata de cele deja citate, subiectilor Directivei li se acorda un acces egal cu cel al cetatenilor UE la educatie si formare.
Guvernele statelor UE au dreptul sa solicite imigrantilor in cauza sa treaca anumite teste de limba sau sa depuna juraminte de loialitate in concordanta cu legea interna.
La fel ca si in cazul celorlalte texte legale comunitare in domeniul migratiei, statelor membre li se da dreptul de a verifica daca strainul in cauza nu constituie o amenintare la adresa securitatii, sanatatii sau politicii publice.

Cetateni de mana a treia

Conform prognozelor Comisiei Europene, vor beneficia de noile reguli aproximativ 10 milioane de persoane care traiesc in acest moment in tarile UE.
"Haios" insa este faptul ca prin aplicarea Directivei se va ajunge la o situatie paradoxala de discriminare negativa pentru alte milioane de traitori pe mealeagurile UE si care credeau ca li se cuvine mai multa atentie decat strainilor veniti din tarile terte. Este vorba de cetatenii din cele 10 tari care au aderat in 2004 la Uniune. Acestia sunt supusi deja de doi ani unui embargou pe piata muncii in majoritatea statelor UE, existand semnale ca situatia se va perpetua si in continuare iar aplicarea Directivei 2003/109/CE nu le este de nici un ajutor pentru simplul fapt ca ei sunt deja cetateni ai Uniunii. Asa incat se va ajunge, de exemplu, ca un papuas locuind in Franta de cinci ani sa beneficieze de drepturi pe care un sloven nu le va avea desi este rezident al Hexagonului in aceeasi perioada de timp.
Noua discriminare face ca esticilor sa nu mai le ramana nici macar locul de "cetateni UE de mana a doua" pe care spuneau cu amaraciune pana acum ca il ocupa, acesta trecand acum in posesia beneficiarilor Directivei, lor neramanandu-le decat sa coboare pe treapta a treia.

Cand cad barierele ?

Doar Marea Britanie, Irlanda si Suedia au acceptat sa isi deschida inca din 2004 piata interna a muncii pentru cetatenii Celor 10. Ceilalti 12 membri mai vechii Uniuni au instituit barierele promitand o analizare a oportunitatii pastrarii acestora in diverse etape.
Comisia Europeana urmeaza sa publice pe 8 februarie un raport cu privire la aceasta oportunitate. Desi este de asteptat ca executivul comunitar sa ceara desfintarea restrictiilor, surse apropiate Comisiei au semnalat ca exista inca puternice neconcordante de opinie intre membrii ei. Astfel, comisarul pentru munca si afaceri sociale, cehul Vladimir Spidla, doreste renuntarea la limitari insa pozitia sa este atacata puternic de colega sa austriaca, comisarul pentru afaceri externe Benita Ferrero-Waldner.
Pozitia Benitei nu este de mirare, Austria si Germania fiind in mod deosebit interesate de problematica libertatii de miscare pentru lucratorii estici deoarece au granite comune cu Cei 10 si ar fi primele vizate de un eventual val de imigratie.
Conform unui purtator de cuvant al Comisiei, Spania si Finlanda ar putea sa ridice restrictiile. Portugalia si Belgia iau si ele in considerare aceasta alternativa insa tari precum Austria stau ferm pe pozitie.

17 restantieri din 22

Revenind la Directiva 2003/109/CE trebuie aratat ca exista inca o problema. Din cele 22 de state care ar trebui sa aplice Directiva, doar 5 - Austria, Lituania, Polonia, Slovenia si Slovacia - au notificat Bruxelles-ului ca au introdus in legislatia interna textul comunitar astfel incat acesta sa devina operabil de luni.
Dat fiind ca executivul comunitar considera textul acestui act legislativ drept unul dintre pilonii politicii europene in domeniul imigratiei, intarzierea de transpunere in legislatia interna de catre atat de multe state nu i-a picat chiar bine. Astfel ca a inceput sa ii traga de urechi pe restantieri amenintandu-i cu aducerea in fata Curtii de Justitie a UE.

Alte initiative in domeniul migratiei

Aplicarea Directivei privind strainii rezidenti in UE nu este singura actiune de pe agenda UE in domeniul migratiei.
Comisarul Franco Frattini pregateste crearea unei garzi europene de coasta care sa actioneze la granita de sud a Uniunii, Mediterana fiind unul din traseele cele mai strabatute de imigrantii ilegali in lupta lor de a ajunge pe tarmurile Uniunii.
O alta initiativa este adoptarea unei Decizii cu privire la crearea unei retele web securizate de informare si coordonare in domeniul imigratiei ce va fi folosita de serviciile nationale privind migratia ale statelor membre UE.
Reteaua va permite membrilor Uniunii sa isi trimita rapid intre ei mesaje confindentiale cu privire la problemele ce tin de imigratia ilegala si astfel sa se ajunga la o mai buna coordonare in lupta impotriva acestui fenomen.
Nu in ultimul rand, Uniunea va organiza in aceasta primavara o importanta conferinta cu privire la imigratie.

Imigratia - o solutie pentru economia europeana

In pofida problemelor pe care imigratia le aduce tarilor vizate de ea, exista si o parte pozitiva daca tinem seama de forta de munca astfel atrasa, mai ales ca procesul de imbatranire al vechiului continent este din ce in ce mai accentuat.
Biroul de Statistica al Uniunii Europene (Eurostat) a dezvaluit recent ca in 2005 populatia Uniunii a crescut cu 1,7 milioane de imigranti, in timp ce au avut loc doar 330.000 de nasteri in UE.
Campioane europene la primirea de imigranti intre granitele lor sunt Spania cu 650.000, Italia cu 340.000 si Marea Britanie cu 200.000, in timp ce Franta si Germania au primit cate 100.000 fiecare.
Interesant este ca, in pofida cifrelor destul de mari de mai sus, in 2005 s-a inregistrat un declin al imigratiei fata de anul anterior.
Pe scurt despre libera circulatie a fortei de munca

Ceea ce si-a propus de la început Comunitatea Economica Europeana a fost realizarea unei piete comune, în care sa fie asigurata atât libera circulatie a marfurilor, cât si a serviciilor, capitalului si fortei de munca. Dispozitiile Tratatului de la Roma precizeaza ca libera circulatie a persoanelor este unul din obiectivele fundamentale ce trebuie atins în vederea realizarii pietei comune. Prin art. 48, par. 1, s-a prevazut ca libera circulatie a lucratorilor sa fie realizata în cadrul Comunitatii pâna cel mai târziu la sfârsitul perioadei de tranzitie.
În aplicarea dispozitiilor Tratatului de la Roma au fost adoptate o serie de acte normative comunitare care au reglementat progresiv libera circulatie a lucratorilor si anume:
- Regulamentul 15/1961 care a statuat principiul potrivit caruia orice cetatean al Comunitatii putea sa obtina un loc de munca în alt stat membru, în conditiile în care locul respectiv nu era ocupat de cetatenii acelui stat;
- Regulamentul 38/64 care a determinat reducerea masurilor de discriminare între cetatenii statului pe teritoriul caruia se desfasoara activitatea si cei ai celorlalte state membre care se angajeaza în statul respectiv;
- Regulamentul 1612/68 care a ramas si în prezent în vigoare cu unele modificari ulterioare. Dispozitiile acestui regulament au eliminat discriminarile existente si au consacrat pe deplin libera circulatie a lucratorilor în Comunitate.
Libera circulatie a lucratorilor este îngradita numai în doua situatii, strict delimitate, care pot constitui exceptii. Prima reiese din continutul articolului 48 alin. 4 din Tratatul de la Roma. Astfel, nu sunt incluse în sfera sa de reglementare locurile de munca din sectorul public. Acest sector cuprinde locurile de munca ce presupun exercitarea autoritatii publice conferita de legislatia nationala si respectiv locurile de munca ce prin activitatea desfasurata asigura protectia si realizarea intereselor fundamentale ale statelor membre.
În al doilea rând, libera circulatie a lucratorilor poate fi limitata pentru motive de ordine publica, de securitate publica ori de sanatate publica.
Acordul de la Schengen a fost semnat la 14 iunie 1985 de catre reprezentantii Olandei, Belgiei, Luxemburgului, epublicii Federale Germania si Republicii Franceze.
Compus din 32 de articole, acest Acord constituie o declaratie de intentie prin care statele semnatare se angajeaza sa faciliteze, pe cât posibil, trecerea frontierelor lor interioare si sa puna în aplicare masurile de cooperare necesare suprimarii controlului. Partile contractante au precizat ca înteleg sa nu aduca atingere nici suveranitati nationale si nici libertatilor individuale ale cetatenilor. Ele propun, în schimb, armonizarea tuturor legislatiilor nationale în materie, precum si coordonarea aplicarii lor.
Mecanismele de aplicare ale Acordului au presupus si presupun înca, în planul intern al statelor membre UE, masuri legislative supuse adoptarii Parlamentelor nationale, în functie de prevederile propriilor Constitutii, iar la nivel comunitar s-a semnat Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985, în iunie 1990.

Surse:

Alte articole:

A se vedea: