Legaturi pe net
Atac

 

  
Munciti, munciti si iar munciti
Conform OECD si oficialilor europeni, tarile europene ar trebui sa promoveze vacante mai mici, o varsta de pensionare mai mare si traininguri cat mai multe.

Articol:

In noaptea ce tocmai a trecut am plecat de la birou pe la 3 si ceva, dimineata am sosit pe la 9, daca tot lucrez gratis la site de vreo patru ani macar sa o fac bine :). Oricum, situatia mea nu e iesita din comun, poate doar in privinta voluntariatului ma deosebesc, in rest numai si dintre cunostintele mele o gramda si-au cam mutat viata de acasa la munca. In sfarsit, haios este ca semnalele de la nivel european arata am face bine sa muncim si mai mult.
Daca saptamana trecuta, comisarul european pentru concurenta cerea europenilor sa renunte la vacantele lungi de vara pentru a creste productivitatea muncii, saptamana aceasta, Organizatia pentru Dezvoltare si Cooperare Economica (OECD) s-a bagat si ea pe fir cerand cresterea varstei de pensionare a lucratorilor.
Propunerile cu privire la timpul de munca vin in contextul problemelor pe care le intampina multe din economiile tarilor UE si a repercusiunilor in mediul social.
Conform unui document dat publicitatii de OECD luni (10 octombrie 2005), o parte dintre statele UE au mari probleme in a tine in viata sistemele lor de pensionare timpurie. Aceasta retragere din activitate a unei parti din forta de munca a fost vazuta de aceste state ca fiind o modalitate de rezolvare a somajului ridicat inregistrat in randul tinerilor, insa, conform OECD, s-a demonstrat ca nu exista nici o legatura intre cele doua lucruri. In acest sens, analistul Mark Keese a dat drept exemplu tari precum Suedia si Danemarca, care, desi au unele dintre cele mai ridicate procente de populatie in varsta inca angajata, se pot mandri si cu cele mai mici rate ale somajului in randul tinerilor.
In UE, Portugalia, Irlanda, Danemarca si Suedia sunt tarile unde se varsta de pensionare este cea mai ridicata. In schimb, Belgia, Austria, Luxembourg si Ungaria, au cea mai scazuta varsta de pensionare si cei mai multe cazuri de pensionare inainte de termen.
In tarile OECD, in medie, mai putini de 60% dintre cetatenii cu varsta cuprinsa intre 50 si 64 de ani au o slujba in timp ce pentru cei cu varsta intre 25 si 49 de ani procentul este mult mai ridicat, respectiv 75%.
Cum conditiile de viata s-au imbunatatiti si speranta de viata a crescut, aceeasi tendinta este si in ceea ce priveste perioada de timp pe care lucratorii o petrec la pensie. Cel mai bun exemplu in acest sens este dat de tarile sudice unde francezii si italienii isi petrec acum la pensie in medie 20 de ani fata de cei 11 cat era media in anii `70.
Situatia ameninta sa dea peste cap sistemele de asigurari sociale si pensie din tarile UE, deoarece, daca trendul continua, din ce in ce mai multi pensionari vor trebui sa fie sustinuti de persoanele incadrate in munca. Astfel, s-a calculat ca s-ar putea ajunge ca de la o rata de 38% a persoanelor in varsta neangajate pe cap de lucrator in 2000 ea sa creasca la 70% in 2050.
OECD cere statelor europene sa renunte la subsidiarizarea politicilor ce tin in afara campului muncii forta de munca in varsta si ori sa renunte la impunerea unei varste fixe de pensionare ori sa fie crescuta cea actuala.
Martine Durand, din cadrul OECD, a declarat: "In timp ce unele tari - precum Suedia - au ajuns deja la un consens public cu privire la necesitatea reformarii sistemului public de pensii, altele vor avea probleme cu aceasta. Francezii sunt mai obisnuiti cu schemele de pensionare inainte de termen, asa ca se vor opune schimbarii".
OECD atrage atentia ca reforma ar trebui sa cuprinda si alte elemente, precum stabilirea salariilor in functie de varsta lucratorului, astfel incat sa poata fi reduse costurile angajarii sau pastrarii in activitate a fortei de munca in varsta.
Pentru rezolvarea problemelor de competitivitate economica, OECD propune si cresterea numarului de lucratori in varsta ce participa la cursurile de calificare pentru angajati. In acest moment, cel mai bine la acest capitol se descurca Suedia, Finlanda, Danemarca si Marea Britanie.
Conform unui document publicat anul acesta de catre Comisia Europeana, o solutie pentru problema economica a Europei ar putea fi data si de catre imigratie. Totusi, OECD-ul nu este atat de optimist precum Bruxelles-ul cu privire la aportul imigratiei, aratand ca imigratia este doar o solutie partiala care nu se poate aplica drept substitut pentru o reforma mai complexa a sistemului de pensii.
Doamna Durand a subliniat ca imigrantii formeaza in multe tari europene o mare parte din populatia somera iar calificarile lor, de multe ori, nu se ridica la standardele necesare ocuparii unui loc de munca european.
La nivel comunitar va avea loc o intalnire a oficialilor europeni peste doua saptamani, la Hampton Court langa Londra, unde se va discuta despre provocarile globalizarii, imbatranirea populatiei europene si modelul social european.

Pe scurt despre modelul social european

Progresele în domeniul integrarii economice au facut necesara o „integrare cu fata umana”, ceea ce a dus la ideea „Europei sociale”. La Consiliul European de la Strasbourg (din 9 decembrie 1989), sefii de stat si de guvern (cu exceptia Marii Britanii) au adoptat Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor care formuleaza 12 principii cu scopul de a crea o baza de hotarâri ce pot ameliora libera circulatie a persoanelor. Aceasta carta era cu atât mai necesara cu cât spatiul nu era înca delimitat, în ciuda articolului 117 din Tratatul de la Roma cu privire la armonizarea nivelului de trai si în pofida crearii în 1960 a Fondului Social European. De altfel, conform dispozitiilor initiale ale Tratatului, comunitatea nu avea competente proprii în domeniul politici sociale, statele membre fiind invitate la o actiune generala, la apropierea legislatiilor nationale .
Prin Tratatul de la Maastricht se relanseaza constructia acestui spatiu (tot fara Marea Britanie). Astfel, el prevedea „atingerea unui nivel înalt al protectiei sociale si ocuparii fortei de munca”, „realizarea coeziunii economice si sociale si a solidaritatii dintre statele membre” precum si semnarea unui „Protocol social”.
Dupa Maastricht si Amsterdam, institutiile comunitare s-au implicat tot mai mult în reglementarea unor domenii ale pietei fortei de munca si chiar în unele domenii care tin de statul social.
Transferurile financiare cu caracter social au fost totusi modeste la nivel comunitar, comparativ cu amploarea lor din tarile membre (între 15-25% din PEB).
Modelul social european acopera mai multe domenii: de la educatie si formare profesionala, la ocuparea fortei de munca; de la asigurarea unui nivel mai ridicat de viata si protectie sociala, la dialogul între sindicate si conducerea întreprinderii; de la sanatate si securitate la locul de munca, la lupta împotriva rasismului si discriminarii.
Obiectivul politicii sociale si de ocupare a fortei de munca este de a promova o calitate si un standard al vietii decente pentru toti, într-o societate activa, sanatoasa si inclusiva. Politicile sociale ale Uniunii Europene (UE) au jucat un rol central în crearea punctului forte al economiei europene, prin dezvoltarea unui model social unic. Acesta s-a dovedit a fi flexibil si dinamic, raspunzând schimbarilor rapide ale economiei si societatii europene pe parcursul ultimelor decenii. Politica sociala si de ocupare a fortei de munca reflecta convingerea ca numai o competitie puternica între companii determina îmbunatatirea productivitatii muncii si duce la cresterea economica, dar, în acelasi timp, este nevoie de solidaritate între cetateni pentru îmbunatatirea conditiilor care duc la includere sociala si la o societate stabila si prospera.

Surse:

Alte articole:

A se vedea: