Vrei sã-ti spui pãrerea intrã pe Forum

DOSARE (COOL)
Legaturi pe net:
Cafe Babel
Newropeans
EuropeanVoice
EUbusiness
EUpolitix
EuroJournal.org
Euro News
Misiunea Romaniei la UE
Adevarul
Agricultura Romaniei
Antena 3
Atac
Averea
Basa-Pres
Banii Nostri
BBC Romania
Capital
Cotidianul
Curentul
Curierul National
Cronica Romana
Delta RFI
Deutsche Welle
Dilema Veche
Europa Libera
Evenimentul Zilei
Gardianul
Gazeta Sporturilor
Gandul
Jurnalul National
Libertatea
Mediafax
ProsSport
ProTV
Realitatea Romaneasca
Realitatea TV
Revista 22
Romania Libera
Rompres
Sapatmana Financiara
Sport Total
TVR
Ziarul
Ziarul Financiar
Ziare.com
Ziua

Stiri
Comunitar
Schengen
Bani
Euro
România
Burse
Legãturi
Ajutor
E-mail
! NOU ! NEWSLETTER

   
 
Nici o mila pentru mila
Marea Britanie se vede presata de Bruxelles pentru a renunta la unele din ultimele simboluri imperiale ale trecutului, pinta, mila si acrul.

Articol:

 

Mergeam anul trecut spre festivalul de la Sighisoara si ma trezesc in compartimentul de tren cu 6 englezi. Tara lor de expediere iese repede in evidenta, au accentul acela inconfundabil si ciudat pentru urechile noastre obisnuite mai mult cu engleza americana decat cu cea de la mama ei. Se aseaza, ne salutam si incerc sa leg o discutie care insa cam schioapata, ei fiind in mod clar mai mult inclinati spre un somn de voie sau spre a lectura cartile pe care le au in dotare. O dau pe obisnuita pentru mine mandrie nationala: "Ati fost in Delta ? La mare ? La munte ? Sa vedeti ce frumuseti pe acolo", reactie cam slaba dar imi spun oricum ca odata ce vom ajunge sa traversam muntii le arat eu lor :). Gata, ajungem la Sinaia, hihihi sa vezi ce o sa se mire cand o sa vada peisajele de pe Valea Prahovei, creste inima in mine. Trenul incepe sa urce, pe ferestre incep sa se deruleze muntii si eu stau atent sa le aud exclamatiile, sunt gata sa le povestesc de traseele care se pot face, de drumul pe Brana spre Cruce, despre cand am ramas fomisti de frunte cu prietenii pe la Omu blocati in ceata, despre Sfinx, Babe, Jepii Mici, Piatra Craiului, ploi, vijelii, ninsori prinse, ce mai, toate cele. Numa` ca surpriza, in afara de unul dintre ei care se retrasese oricum de ceva timp in lumea viselor si ne acompania pe diverse tonalitati de sforait, ceilalti isi tineau strans in mana cartile si pas de a-si ridica ochii din ele. Trec de la umire la dezamagire, parca ma si vedeam inghesuit intr-o diligenta scartaitoare din toate incheieturie, inconjurat de figuri livide si plicitisite in timp ce traversez ceturile londoneze. E, sa las parerile preconcepute zic eu, poate fiind atat de adanciti in citit nu mai baga de seama nici unul peisajele de pe fereastra. Le atrag atentia, dar reactia e de la slab la foarte slab si nimic, in continuare ochii atintiti in pagini. Gata, renunt si eu, n-are rost sa-mi bat capul nu de alta da` sa nu ma ia drept cine stie ce nebun ce nu le da pace, asa ca ma ridic sa plec pe culoar. Inainte insa sunt curios sa vad ce citesc stimatii vecini de bancute, si vad in mana uneia "Geografia, fauna si flora Indoneziei"... Bravos, probabil ca daca ar fi in Indonezia intr-un tren care trece prin cine stie ce bunaciuni de peisaje ar citi despre Bucegi, ii las si ies. La coborare la Sighisoara, deja patit, ma abtin sa mai insist nelalocul lui pe frumusetea Cetatii, atmosfera din Boema sau mai stiu eu ce, si bine fac imi dau seama a doua zi cand dau nas in nas cu ei in campingul de langa gara si constat ca mai departe de acel loc inca nu pusesera piciorul din motive de ajungere in stare de crita dupa consum bahic generos.
Cum nu prea cred ca am avut eu norocu` sa dau peste singurele sase exemplare ramase drept reprezentanti neaosi ai Perfidului Albion, ci, mai degraba situatia ii da drept reprezentanti ai curentului majoritar, inteleg mania presei engleze care infiereaza zilele acestea intentia Comisiei Europene de a impune in sfarsit Marii Britanii finalizarea trecerii la sistemul metric.
Guvernul britanic a decis sa treaca la acest sistem inca din 1965, el acceptand principiul lui si la momentul ratificarii actului de aderare la Comunitati. Insa, in 1979, a reusit sa impuna Comunitatilor o derogare care inca ii permite utilizarea pintei ca masura pentru bere, milei pe semnele de circulatie si a acrilor. Bineinteles ca Bruxelles-ul, campion la uniformizare, nu este deloc vesel cu figura aparte pe care o face Britania si in acest domeniu. Nici faptul ca din 1995 au fost inlaturate de pe etichetele bunurilor preimpachetate masuri ca pfundul sau pinta iar din 2000 a devenit ilegal sa fie vandute produse varsate masurate in pfunzi, galon sau pinta cu exceptia berii, nu a multumit pe deplin Uniunea.
Comisia Europeana a tras de maneca recent guvernul britanic cu privire la renuntarea deplina la vechiul sistem imperial de masura. Vechea noastra cunostinta, Günter Verheugen, trecut in noua Comisie de la extindere la industrie, a dat tonul cererilor comunitare, pretextand ca se afla la randul sau sub presiunea unor grupuri de lobby britanice pro sistemul metric. Interesant, grupuri de presiune britanice ce asalteaza saracul executiv comunitar, deci chiar stimatii volangii pe dreapta, luptatori victoriosi impotriva euro-ului, al Spatiului Schengen, statatori de atatia ani cu un sistem de masura ce in mod clar este mult mai complicat decat cel metric, chiar ei isi doresc cu ardoare renuntarea la el cu totul. Nu-i de mirare ca presa britanica s-a aratat destul de circumspecta si s-a apucat, nu cu prea mare succes, sa caute respectivele grupuri.
Cea mai importanta organizatie care face campanie in favoarea introducerii sistemului metric in Marea Britanie este UK Metric Association. Luata la intrebari ea a negat ca s-ar afla in spatele presiunilor. De altfel, conform unuia dintre membrii grupului, Roz Denny, strategia UKMA este de a incerca sa convinga cetatenii si nu sa ii forteze in directia schimbarii.
Derogarea de la angajamentul luat in 1979 de Marea Britanie in directia introducerii sistemului metric nu are o formulare clara cu privire la data incheierii sale. De aceea, intrebati cu privire la cerintele venite de peste Canal, purtatorul de cuvant al Departamentului de Transport a declarat candid: "Derogarea spune ca vom trece la sistemul metric la data decisa de noi. Suntem in dreptul nostru, si nu avem nici o intentie sa renuntam la mila".
Comisia Europeana este constienta ca terenul pe care se misca in noua campanie nu este chiar atat de stabil. In pofida faptului ca acum la presedintia UE se afla Regatul Unit, acesta are o situatie destul de ambigua vizavi de Uniune. De ceva timp tot promite si tot amana un eventual referendum pe marginea introducerii euro-ului, iar cu Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa aceeasi tactica, mai ales dupa ce a constatat esecul lui chiar in una dintre tarile motorului european. Ca sa nu mai vorbim de problemele din domeniul bugetar sau al politicii externe. Asa ca oficialii europeni, desi ar avea la posibilitatea sa incerce solutionarea situatiei prin aducerea Marii Britani in fata Curtii de Justitie a UE opteaza momentan pentru prudenta.
Totusi, chiar si ziarele euro-sceptice britanice atrag atentia ca pozitia tarii lor ameninta sa devina din ce in ce mai izolata, cel putin in ceea ce priveste mentinerea masurilor imperiale in traficul rutier. De exemplu, la inceputul acestui an, chiar si Irlanda a finalizat conversia, trecand deja toate vitezele si distantele in kilometrii.
Guvernul reginei isi motiveaza conservatorismul in domeniu pe faptul ca aproximativ 40% dintre soferi nu au primit in timpul absolvirii scoli de soferi instructie cu privire la sistemul metric si, de aceea, exista pericolul sa aiba probleme de adaptare.
Trebuie notat ca nici schimbarile de pana acum nu au fost lipsite de probleme, faimoasa ramanand lupta judiciara dusa in 2001 de un comerciant britanic, Steven Thoburn, pentru a-si pastra dreptul de a vinde banane folosind drept masura pfunzii si unciile. Desi a pierdut-o, a capatat supranumele de Martirul Metrului, devenind un simbol al luptei impotriva Uniuni.
Revenind la englezii mei de la inceputul articolului si combinand si cu restul, nu pot sa nu remarc ca, desi de un incontestabil succes, constructia europeana este departe de a fi finalizata, la tabloul final lipsind inca ceva trasaturi bune de penel. Particularitatile nationale isi au inca rolul lor de jucat pe scena comunitara, iar, acum sincer, pierderea lor nu trebuie privita numai ca un succes la Uniuni cat si ca pierderea identitatii cetatenilor europeni. Trebuie ajuns la un echilibru in acest domeniu, poate cel mai mare obstacol ramas inca de depasit de Uniune.

Pe scurt despre aderarea Marii Britanii la Comunitatile Europene
În 1950 si apoi în 1956 Marea Britanie nu numai ca a refuzat sa participe la Comunitatile europene dar a încercat sa împiedice formarea acestora iar apoi sa le limiteze impactul prin initiativa de a aduna în jurul sau în cadrul Asociatiei Europene a Liberului Schimb, instituita prin Tratatul de la Stockholm din 20 noiembrie 1959, state care nu voiau sau care considerau ca nu pot adera la Comunitati, respectiv, la acea data, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia. Marea Britanie a fost totusi nevoita sa-si revizuiasca atitudinea datorita unor dificultati economice si financiare cum si a slabirii legaturilor sale cu Commonwealth-ul.
La 9 august 1961, Marea Britanie a prezentat candidatura sa pentru aderarea la Comunitati, însotita de un numar de exigente care au contribuit la îngreunarea negocierilor.
În ianuarie 1963, Generalul de Gaulle, care refuza aderarea în conditiile si în spiritul Marii Britanii, a rupt unilateral negocierile ce se angajasera cu aceasta.
Patru ani mai târziu, în mai 1967, guvernul britanic, devenit laburist, a reînnoit candidatura sa dar si aceasta a esuat ca urmare a unui nou refuz al guvernului francez (decembrie 1967).
Demisia Generalului de Gaulle în 1969 si înlocuirea sa cu G. Piorripidou a permis ca la întâlnirea la nivel înalt de la Haga din l si 2 decembrie 1969 sa se decida deschiderea negocierilor relative la aderarea a noi state europene între care si Marea Britanie.
Pe 30 iunie 1970, se deschid, în mod solemn, la Luxemburg, negocierile cu tarile candidate. Ele demareaza in septembrie 1970 si vizeaza probleme proprii fiecareia dintre cele trei state candidate.
Tratatul de adeziune este semnat pe 22 ianuarie 1972, la Palatul Egmont, din Bruxelles. El va fi aplicabil începând cu l ianuarie 1973, dupa ratificarea sa de catre toti semnatarii, cu exceptia Norvegiei - referendumul norvegian din 26 septembrie 1972 atesta o majoritate de 53,9% pentru raspunsul negativ.

Surse:

  • EUobserver
  • EUPolitix
  • The Observer
  • The Sun
  • Financial Times
  • Times
  • Roxana Munteanu, Drept european. Evolutie – Institutii – Ordine juridica, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1996
  • Irina Moroianu Zlatescu, Radu C. Demetrescu, Prolegomene la un drept institutional comunitar, Editura economica, Bucuresti, 2003
  • Charles Zorgbibe, Constructia europeana. Trecut, prezent, viitor, Editura Trei, Bucuresti

Alte articole:

A se vedea: