Comisia
Europeana a cerut vineri (16 spetembrie 2005) tarilor UE sa renunte
la barierele impuse fortei de munca provenite din noii membrii.
Articol:
Momentul
1 mai 2004. Dupa o indelungata asteptare, 8 state din Europa de
Est obtin statutul de membru al UE. Totusi, membrii cumva de mana
a doua deoarece nu se bucura de o seama de drepturi consacrate deja
in Uniune, printre care si libera circulatie a fortei de munca.
Dintre Cei 15 vechi membrii, doar trei au acceptat sa dea liber
la intrarea muncitorilor proveniti din noii aderanti estici. Este
vorba de Marea Britanie, Irlanda si Suedia. Celelalte au ridicat
bariere, care, potrivit intelegerilor semnate inaintea aderarii,
pot dura pana la 7 ani.
Acum,
la mai mult de un an dupa ultimul val al extinderii UE, se pot in
sfarsi utiliza date concrete cu privire la migratia fortei de munca,
analizandu-se situatia din cei trei membrii permisibili.
Conform comisarului european pentru forta de munca, cehul Vladimir
Spidla, temerile pe care le-au avut majoritatea Celor 15 cum ca
o eventuala ridicare a barierelor va duce la o invazie de muncitori
ieftini din est nu au fost intemeiate. Procentajul cu care a crescut
populatia apta de munca in tarile analizate a fost deosebit de mica.
Teama ca sistemul beneficiilor sociale va fi dat peste cap de cereri
provenite din partea esticilor a fost de asemenea gratuita, Spidla
dand drept exemplu Marea Britanie, unde, in perioada mai 2004 -
iunie 2005, s-au aprobat doar 50 de astfel de cereri.
Mai ales in contextul dezbaterilor prilejuite de referendumul din
Franta cu privire la Constitutia Europeana, s-a utilizat pe post
de sperietoare pentru populatia vestica celebrul de acum "instalator
polonez". Acesta, excelent profesionist si ieftin ca braga
d-abia ar astepta sa cucereasca piata occidentala a muncii. Comisarul
ceh a aratat sec ca in aceasta privinta situatia este destul de
clara, de vara trecuta incoace, in Marea Britanie au fost inregistrati
doar 95 de instalatori veniti in cautare de loc de munca, iar acestia
proveneau din toata Europa Estica.
Cei 15 vor analiza in mai anul viitor daca este cazul sa extinda
perioada de restrictii pentru inca trei ani. Oficialul european
a cerut ca decizia luata la acea data sa fie in sensul renuntarii
la bariere, declarand: "Libera circulatie a persoanelor este
una din libertatile UE si ar trebui sa fie folosita de toti. Indemn
toate statele membre sa analizeze la modul serios daca se poate
renunta la perioadele de tranzitie".
Printre cei mai hotarati suporteri ai continuarii restrictionarii
fortei de munca din Est se numara Germania, Austria, Franta si Belgia.
De altfel, Viena, care va detine presedintia prin rotatie a UE in
prima parte a 2006, a lasat deja sa se inteleaga ca va extinde cel
putin cu inca trei ani barierele in fata esticilor.
Pe
scurt despre libera circulatie a fortei de munca
Ceea
ce si-a propus de la început Comunitatea Economica Europeana
a fost realizarea unei piete comune, în care sa fie asigurata
atât libera circulatie a marfurilor, cât si a serviciilor,
capitalului si fortei de munca. Dispozitiile Tratatului
de la Roma precizeaza ca libera circulatie a persoanelor este
unul din obiectivele fundamentale ce trebuie atins în vederea
realizarii pietei comune. Prin art. 48, par. 1, s-a prevazut ca
libera circulatie a lucratorilor sa fie realizata în cadrul
Comunitatii pâna cel mai târziu la sfârsitul
perioadei de tranzitie.
În aplicarea dispozitiilor Tratatului de la Roma au fost
adoptate o serie de acte normative comunitare care au reglementat
progresiv libera circulatie a lucratorilor si anume:
- Regulamentul 15/1961 care a statuat principiul potrivit caruia
orice cetatean al Comunitatii putea sa obtina un loc de munca
în alt stat membru, în conditiile în care locul
respectiv nu era ocupat de cetatenii acelui stat;
- Regulamentul 38/64 care a determinat reducerea masurilor de
discriminare între cetatenii statului pe teritoriul caruia
se desfasoara activitatea si cei ai celorlalte state membre care
se angajeaza în statul respectiv;
- Regulamentul 1612/68 care a ramas si în prezent în
vigoare cu unele modificari ulterioare. Dispozitiile acestui regulament
au eliminat discriminarile existente si au consacrat pe deplin
libera circulatie a lucratorilor în Comunitate.
Libera circulatie a lucratorilor este îngradita numai în
doua situatii, strict delimitate, care pot constitui exceptii.
Prima reiese din continutul articolului 48 alin. 4 din Tratatul
de la Roma. Astfel, nu sunt incluse în sfera sa de reglementare
locurile de munca din sectorul public. Acest sector cuprinde locurile
de munca ce presupun exercitarea autoritatii publice conferita
de legislatia nationala si respectiv locurile de munca ce prin
activitatea desfasurata asigura protectia si realizarea intereselor
fundamentale ale statelor membre.
În al doilea rând, libera circulatie a lucratorilor
poate fi limitata pentru motive de ordine publica, de securitate
publica ori de sanatate publica.
Acordul de la Schengen a fost semnat la 14 iunie 1985 de catre
reprezentantii Olandei, Belgiei, Luxemburgului, epublicii Federale
Germania si Republicii Franceze.
Compus din 32 de articole, acest Acord constituie o declaratie
de intentie prin care statele semnatare se angajeaza sa faciliteze,
pe cât posibil, trecerea frontierelor lor interioare si
sa puna în aplicare masurile de cooperare necesare suprimarii
controlului. Partile contractante au precizat ca înteleg
sa nu aduca atingere nici suveranitati nationale si nici libertatilor
individuale ale cetatenilor. Ele propun, în schimb, armonizarea
tuturor legislatiilor nationale în materie, precum si coordonarea
aplicarii lor.
Mecanismele de aplicare ale Acordului au presupus si presupun
înca, în planul intern al statelor membre UE, masuri
legislative supuse adoptarii Parlamentelor nationale, în
functie de prevederile propriilor Constitutii, iar la nivel comunitar
s-a semnat Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen din
14 iunie 1985, în iunie 1990.