Nu mai fiti asa speriati
Comisia Europeana a cerut vineri (16 spetembrie 2005) tarilor UE sa renunte la barierele impuse fortei de munca provenite din noii membrii.

Articol:

Momentul 1 mai 2004. Dupa o indelungata asteptare, 8 state din Europa de Est obtin statutul de membru al UE. Totusi, membrii cumva de mana a doua deoarece nu se bucura de o seama de drepturi consacrate deja in Uniune, printre care si libera circulatie a fortei de munca.
Dintre Cei 15 vechi membrii, doar trei au acceptat sa dea liber la intrarea muncitorilor proveniti din noii aderanti estici. Este vorba de Marea Britanie, Irlanda si Suedia. Celelalte au ridicat bariere, care, potrivit intelegerilor semnate inaintea aderarii, pot dura pana la 7 ani.
  Acum, la mai mult de un an dupa ultimul val al extinderii UE, se pot in sfarsi utiliza date concrete cu privire la migratia fortei de munca, analizandu-se situatia din cei trei membrii permisibili.
Conform comisarului european pentru forta de munca, cehul Vladimir Spidla, temerile pe care le-au avut majoritatea Celor 15 cum ca o eventuala ridicare a barierelor va duce la o invazie de muncitori ieftini din est nu au fost intemeiate. Procentajul cu care a crescut populatia apta de munca in tarile analizate a fost deosebit de mica.
Teama ca sistemul beneficiilor sociale va fi dat peste cap de cereri provenite din partea esticilor a fost de asemenea gratuita, Spidla dand drept exemplu Marea Britanie, unde, in perioada mai 2004 - iunie 2005, s-au aprobat doar 50 de astfel de cereri.
Mai ales in contextul dezbaterilor prilejuite de referendumul din Franta cu privire la Constitutia Europeana, s-a utilizat pe post de sperietoare pentru populatia vestica celebrul de acum "instalator polonez". Acesta, excelent profesionist si ieftin ca braga d-abia ar astepta sa cucereasca piata occidentala a muncii. Comisarul ceh a aratat sec ca in aceasta privinta situatia este destul de clara, de vara trecuta incoace, in Marea Britanie au fost inregistrati doar 95 de instalatori veniti in cautare de loc de munca, iar acestia proveneau din toata Europa Estica.
Cei 15 vor analiza in mai anul viitor daca este cazul sa extinda perioada de restrictii pentru inca trei ani. Oficialul european a cerut ca decizia luata la acea data sa fie in sensul renuntarii la bariere, declarand: "Libera circulatie a persoanelor este una din libertatile UE si ar trebui sa fie folosita de toti. Indemn toate statele membre sa analizeze la modul serios daca se poate renunta la perioadele de tranzitie".
Printre cei mai hotarati suporteri ai continuarii restrictionarii fortei de munca din Est se numara Germania, Austria, Franta si Belgia. De altfel, Viena, care va detine presedintia prin rotatie a UE in prima parte a 2006, a lasat deja sa se inteleaga ca va extinde cel putin cu inca trei ani barierele in fata esticilor.
Pe scurt despre libera circulatie a fortei de munca

Ceea ce si-a propus de la început Comunitatea Economica Europeana a fost realizarea unei piete comune, în care sa fie asigurata atât libera circulatie a marfurilor, cât si a serviciilor, capitalului si fortei de munca. Dispozitiile Tratatului de la Roma precizeaza ca libera circulatie a persoanelor este unul din obiectivele fundamentale ce trebuie atins în vederea realizarii pietei comune. Prin art. 48, par. 1, s-a prevazut ca libera circulatie a lucratorilor sa fie realizata în cadrul Comunitatii pâna cel mai târziu la sfârsitul perioadei de tranzitie.
În aplicarea dispozitiilor Tratatului de la Roma au fost adoptate o serie de acte normative comunitare care au reglementat progresiv libera circulatie a lucratorilor si anume:
- Regulamentul 15/1961 care a statuat principiul potrivit caruia orice cetatean al Comunitatii putea sa obtina un loc de munca în alt stat membru, în conditiile în care locul respectiv nu era ocupat de cetatenii acelui stat;
- Regulamentul 38/64 care a determinat reducerea masurilor de discriminare între cetatenii statului pe teritoriul caruia se desfasoara activitatea si cei ai celorlalte state membre care se angajeaza în statul respectiv;
- Regulamentul 1612/68 care a ramas si în prezent în vigoare cu unele modificari ulterioare. Dispozitiile acestui regulament au eliminat discriminarile existente si au consacrat pe deplin libera circulatie a lucratorilor în Comunitate.
Libera circulatie a lucratorilor este îngradita numai în doua situatii, strict delimitate, care pot constitui exceptii. Prima reiese din continutul articolului 48 alin. 4 din Tratatul de la Roma. Astfel, nu sunt incluse în sfera sa de reglementare locurile de munca din sectorul public. Acest sector cuprinde locurile de munca ce presupun exercitarea autoritatii publice conferita de legislatia nationala si respectiv locurile de munca ce prin activitatea desfasurata asigura protectia si realizarea intereselor fundamentale ale statelor membre.
În al doilea rând, libera circulatie a lucratorilor poate fi limitata pentru motive de ordine publica, de securitate publica ori de sanatate publica.
Acordul de la Schengen a fost semnat la 14 iunie 1985 de catre reprezentantii Olandei, Belgiei, Luxemburgului, epublicii Federale Germania si Republicii Franceze.
Compus din 32 de articole, acest Acord constituie o declaratie de intentie prin care statele semnatare se angajeaza sa faciliteze, pe cât posibil, trecerea frontierelor lor interioare si sa puna în aplicare masurile de cooperare necesare suprimarii controlului. Partile contractante au precizat ca înteleg sa nu aduca atingere nici suveranitati nationale si nici libertatilor individuale ale cetatenilor. Ele propun, în schimb, armonizarea tuturor legislatiilor nationale în materie, precum si coordonarea aplicarii lor.
Mecanismele de aplicare ale Acordului au presupus si presupun înca, în planul intern al statelor membre UE, masuri legislative supuse adoptarii Parlamentelor nationale, în functie de prevederile propriilor Constitutii, iar la nivel comunitar s-a semnat Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985, în iunie 1990.

Surse:

Alte articole:

A se vedea: