Ofensiva limbii franceza 13 10 2004

Un manifest semnat de Maurice Druon de la Academia franceza, Jean-Francois Burgelin, procurorul general al Curtii Supreme franceze, si presedintele baroului francez Jean-Marie Burguburu, cheama la promovarea folosirii limbii franceze la nivelul institutional european ca limba juridica.
Conform unui raport dat publicitatii anul trecut, uzul francezei la nivelul institutiilor UE a scazut in mod constant din 1995 incoace. Daca in 1986 58% dintre documentele UE erau initial scrise in franceza, in 1997 procentul a scazut la 40%, in acest moment ajungandu-se la 30%.
In grupul de sprijinire a initiativei franceze sunt si cateva personalitati de marca din alte tari, ca de exemplu: Mario Soarès, fost presedinte al Portugaliei, Federico Mayor, fost ministru spaniol si director general al UNESCO, Suzanna Agnelli, fost ministru de externe italian, Adrian Nastase, prim-ministrul roman, Siméon de Saxe-Cobourg, prim-ministrul bulgar etc.

La nivel istoric se poate observa ca au existat diferite limbi de circulatie internationala care erau folosite în relatiile dintre state. Daca în evul mediu european, latina pentru occident si greaca pentru estul continentului au constituit limbajul folosit la nivel oficial între responsabilii diferitelor state, epoca moderna a facut loc pentru aceasta pozitie unor limbi de provenienta occidentala, de exemplu engleza si franceza. Pentru asigurarea unei democratii si reprezentativitati reale a tuturor statelor în cadrul Comunitatilor Europene, s-a optat în cazul lor pentru folosirea oricarei din limbile statelor membre. Aceasta optiune asigura un efect psihologic la nivelul populatiei comunitare, mai ales datorita ultimilor dezvoltari, respectiv Uniunea Economica si Monetara, deoarece, prin înlocuirea monedelor nationale se loveste într-o anumita psihologie conservatoare bazate pe respectul unor traditii, valori nationale etc.
Tratatul C.E.C.A. a fost redactat în limba franceza, fiind singura limba care a facut fata cerintelor (art. 10).
Tratatele de la Roma au fost redactate în germana, franceza, italiana si olandeza, cele 4 versiuni fiind acceptate.
La aderarea noilor state membre, s-a prevazut ca si versiunile engleza, daneza, irlandeza, greaca, spaniola si portugheza pot fi acceptate.
Regimul lingvistic al institutiilor a fost stabilit - fara sa prejudicieze dispozitiile prevazute în regulamentul de procedura al Curtii - care hotaraste în unanimitate.
Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 a stabilit folosirea oficiala a 11 limbi, si anume: daneza, engleza, germana, greaca, finlandeza, franceza, italiana, olandeza, portugheza, spaniola si suedeza - Irlanda a renuntat. Acestea au, deci, rang de „limbi oficiale si de lucru ale institutiilor Comunitatilor”. Acestora s-au adaugat de la 1 mai 2004 si cele 9 limbi ale tarilor nou aderante.
Multilingvismul rezulta dintr-o exigenta politica ce consta în egalitatea dintre state si, sub acest aspect, si transparenta democratica fata de cetateni.
Mai rezulta si din necesitatea sigurantei juridice si egalitatii în drepturi cu privire la aplicarea directa a normelor în fiecare dintre statele membre .

Surse:
- EUobserver / Le Figaro
- Ion. P. Filipescu, Augustin Fuerea, Drept institutional comunitar european, Editura Actami, Bucuresti, 1999

Opinia dumneavoastra !!!

Alte articole:

- Caderea Frantei 27 09 2004
- Patten pica la franceza 9 05 2004

A se vedea:

- Regimul lingvistic in Uniunea Europeana
- Legislatia comunitara privind limbile
- Centrul European pentru Limbi Moderne
- eLearning
- European Label
- Leonardo da Vinci
- Lingua
- Socrates
- Promovarea si protejarea limbilor si culturilor minoritare si regionale
- Mercator
- EBLUL
- Linguanet Europa
- Consiliul European al Limbilor