| |
Panica in
Uniune
Dupa
ce un ultim sondaj de opinie arata ca in Franta este din ce in ce mai
mult posibil ca Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa sa fie
respins de populatie la referendumul de pe 29 mai, au inceput sa apara
acuzele intre oficiali europeni si cei francezi.
Anii
de dezbateri si de lucru pe marginea Constitutiei Europene sunt in pericol
sa se duca pe apa sambetei datorita problemelor intampinate in cadrul
sistemului de ratificare a documentului. Marile nelinisti ale Bruxellesului
erau pana acum referendumurile din tari precum Marea Britanie sau Polonia
insa se pare ca emotiile vor veni pentru oficialii europeni un pic mai
devreme, soarta referendumul francez din 29 mai incepand sa devina din
ce in ce mai problematica.
Un sondaj de opinie, realizat de institutul CSA saptamana aceasta in Franta,
a aratat ca 51% dintre cei chestionati ar vota impotriva tratatului constitutional
european in referendumul din 29 mai.
Tot conform datelor culese de CSA, aproximativ 53% dintre votantii francezi
s-ar putea sa nu participe la referendum.
Tabara "nu" a inregistrat o crestere constanta de la inceputul
campaniei pe marginea referendumului francez, astfel, daca acum sase luni
ea era la nivelul de 31%, la mijlocul lui februarie ajunsese la 37%, acum
saltand peste pragul celor 50%.
Vestile constituie o adevarata lovitura atat pentru presedintele francez
Jacques Chirac, care si-a pus intreaga greutate in joc pentru sustinerea
documentului european, dar si pentru socialistii de opozitie care au decis
in cadrul unui referendum propriu anul trecut sa sustina Constitutia iar
acum constata ca aproximativ 59% dintre suporterii lor se opun ei.
Sustinatorii Constitutiei Europene incearca sa se incurajeze considerand
ca odata cu intrarea la turatie maxima a campaniei "da" cetatenii
francezi vor cunoaste avantajele pe care le aduce documentul european
si vor parasi atitudinea opozitionista. Astfel, principala figura ca popularitate
a taberei guvernamentale, Nicolas Sarkozy, a declarat: "Campania
abia a inceput... Aceasta este despre Europa si Franta si nu despre altceva.
"Da"-ul este in interesul Frantei".
Situatia dificila din Franta a dus la tensiuni intre actualul presedinte
al executivului comunitar, portughezul José Manuel Barroso, si
presedintele francez. Barroso a acuzat politicienii francezi ca imprastie
euroscepticism inainte de referendum, acuza ce vine dupa ce Chirac a calificat
o propunere a Comisiei de directiva in domeniul serviciilor ca fiind inacceptabila
si a cerut ca aceasta sa fie complet reexaminata.
Propunerea citata mai sus a declansat o intensa dezbatere in Uniune, cetatenii
din statele "vechi" ale UE temandu-se ca odata ea aplicata va
oferi beneficii companiilor din noile membre ce beneficiaza de avantajul
taxelor mai reduse si a salariilor mai mici. Daca va fi adoptata, ea va
permite prestatorilor de servicii precum arhitectii sau contabililor sa
opereze in toate cele 25 de tari membre UE.
Un alt "greu" de la Bruxelles, vicepresedintele Comisiei si
coordonatorul sectorului industrial, Gunter Verheugen, a acuzat si el
modul de desfasurare al dezbaterilor din Franta inaintea referendumului,
considerandu-le ca au devenit ostatice ale catorva probleme, cum sunt
chestiunea aderarii Turciei sau cea a importurilor ieftine de textile
din China.
Presedintele francez se afla intr-o ipostaza ingrata, fiind in plin picaj
in ceea ce priveste popularitatea si trebuind sa faca fata atat valului
de proteste venit in urma reformelor din domeniu economic si al pietei
muncii promovate de Paris cat si reformelor economice promovate in Uniune
de Bruxelles.
Unul dintre cele mai respectate figuri politice ale Uniunii, fostul presedinte
al Comisiei Europene Jacques Delors, a declarat ca, daca tabara "nu"
va avea castig de cauza, "Franta se indreapta spre un cataclism politic"
si "In Europa se va deschide o criza serioasa ce va incetini constructia
europeana, spre dezavantajul Frantei".
Constitutia Europeana trebuie sa fie aprobata de toate cele 25 de membre
ale Uniunii pentru a putea intra in vigoare. Daca pentru tari precum Marea
Britanie sau cele nou venite in Uniune exista cel putin la nivel neoficial
anumite planuri "B" in cazul in care Constitutia Europeana pica
la vot nu acelasi lucru se intampla si in cazul Frantei, unul dintre motoarele
integrarii europene si parte centrala a noii Uniuni.
Paradoxal este faptul ca tratatul constituional european poate fi considerat
ca o creatie majoritar franceza, presedintele forului in care a fost dezbatut
fiind fostul presedinte francez Valéry Giscard d'Estaing. Insa,
Parisul are antecedente in astfel de chestiuni, la inceputul miscarilor
spre integrarea europeana acum o jumatate de secol fiind promotorul unei
comunitati europene de aparare pe care tot ei au blocat-o iar, mai recent,
tratatul de la Maastricht a reusit sa obtina aprobarea "la mustata"
in referendumul francez dupa un optimism care nu lasa sa se intrevada
o astfel de situatie.
Esecul
Comunitati Europene de Aparare
Semnarea
la 18 aprilie 1951 a Tratatului instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui
si Otelului a declansat un val de optimism pentru aceasta forma de colaborare
interstatala europeana. De aceea, francezii au incercat sa constituie
o structura asemanatoare dar in domeniul militar la nivelul europei occidentale.
Aceasta incercare avea la baza "planul Pleven" prezentat in
octombrie 1950 si trebuia sa duca la crearea unei armate europene integrate.
La 27 mai 1952 a fost semnat un Tratat de instituire a Comunitatii Europene
de Aparare dar el a fost abandonat ca urmare a refuzului Adunarii Nationale
Franceze, la 30 august 1954, de a deschide dezbaterea asupra autorizatiei
de ratificare.
Referendumul
francez privind Tratatul de la Maastricht
Tratatul
de la Maastricht a fost semnat de "Cei Doisprezece" la 7 ferbuarie
1992. El trebuia ratficat, in conformitate cu normele constituionale ale
fiecarui stat membru, inainte de 1 ianuarie 1993.
În Danemarca, neînregistrându-se procentul favorabil
tratatului de 5/6 din numarul parlamentarilor, conform reglementarilor
interne, trebuia organizat un referendum, la 2 iunie 1992. Rezultatul
acestuia a fost negativ, înregistrându-se 50,7% voturi împotriva.
In aceste conditii, la 4 iunie 1992 s-a întrunit Consiliul European
extraordinar la Oslo, care a stabilit necesitatea continuarii procesului
de ratificare pe baza tratatului existent. Consiliul European reunit la
Edinburgh în 12 decembrie 1992 a adoptat concluziile privind "Danemarca
si Tratatul asupra Uniunii Europene". Textele adoptate la Edinburgh
au urmarit, pe de o parte, sa asigure continuarea procesului de ratificare,
fara sa redeschida negocierile asupra Tratatului de la Maastricht, care
ar fi dus la modificarea acestuia si implicit la o noua ratificare a lui
de catre toate cele 12 state, iar pe de alta parte, sa dea posibilitatea
guvernului danez de a consulta din nou populatia. În consecinta,
la 18 mai 1993, când s-a organizat cel de al doilea referendum,
alegatorii danezi s-au pronuntat cu o majoritate de 56,8% pentru ratificarea
tratatului.
În Marea Britanie, tara care a ridicat o serie de probleme înca
din timpul negocierii tratatului si careia partenerii i-au facut numeroase
concesii, ratificarea tratatului a întâmpinat numeroase opozitii.
Procesul de ratificare a fost întrerupt de esecul primului referendum
danez si reluat dupa reusita celui din mai 1993. S-au facut eforturi de
catre guvern pentru evitarea referendumului, întrucât era
prevazut a fi la limita. Utilizându-se o serie de artificii politice
s-a reusit în final ratificarea tratatului de catre regina si depunerea
instrumentelor de ratificare la 2 august 1993.
Tratatul a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993.
Problemele
ridicate de ratificarea Tratatului de la Nisa
Tratatul
de la Nisa a fost semnat la Nisa la 26 februarie 2001.
De data aceasta, in Danemarca s-a ratificat relativ usor noul Tratat european.
Procedura a fost parlamentara, Folketing-ul pronuntându-se în
favoarea tratatului prin legea din 1 iunie 2001.
Probleme au aparut insa in cazul Irlandei. Aici, într-un prim referendum
organizat în 2001 s-a dat câstig de cauza celor care se opun
ratificarii Tratatului de la Nisa, înregistrându-se un scor
de 54% la 46%.
Ca urmare a esecului referendumului din Irlanda au fost luate o serie
de masuri atât la nivelul Irlandei dar si la nivel comunitar. Din
acestea citam:
- o campanie ampla de informare a cetatenilor irlandezi asupra implicatiilor
Tratatului de la Nisa atât pentru Irlanda dar si pentru viitorul
Europei;
- adoptarea la Summit-ul de la Sevilia a unei „Declaratii a Irlandei”
cu privire la Nisa. Prin aceasta se sublinia faptul ca Irlanda, chiar
în cazul adoptarii Tratatului de la Nisa, îsi pastreaza caracterul
de neutralitate militara pe care îl are în prezent .
Pe 19 octombrie 2002 a fost organizat un al doilea referendum în
Irlanda privind Nisa. Rezultatele finale se prezinta astfel :
- rata de participare - 48,45%,
- voturi în favoarea Tratatului - 62,89%,
- voturi împotriva Tratatului - 37,11%.
Tratatul de la Nisa a intrat in vigoare la 1 februarie 2003.
Surse:
-
-
-
-
-
-
Ovidiu Tinca, Drept comunitar general, Editura Didactica si Pedagogica
R.A.Bucuresti, 1999
-
Marian Mihaila, Carmen Suciu, Dan Stan, Drept institutional comunitar,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002
-
Gilles Ferréol, Dictionarul Uniunii Europene, Editura Polirom,
Iasi, 2001
-
Augustin
Fuerea, Institutiile Uniuni Europene, Editura Universul Juridic, Bucuresti,
2002
Opinia
dumneavoastra !!!
Alte
articole:
A se
vedea:
|
|
|