Parlamentul European in lupta pentru putere

Eurodeputatii incearca sa schimbe regulile cu privire la numirea si concedierea comisarilor europeni, cerand ca asupra acestora sa se poata vota in mod individual.

Parlamentul European (PE) a fost inca de la inceputuri Cenusareasa institutiilor Uniunii Europene. Cum constructia europeana a necesitat de multe ori decizii nepopulare in tarile membre, parintii fondatori ai UE au decis sa nu puna prea multa baza pe o adunare care ar putea da usor inapoi in fata opiniei publice.
De la sfarsitul anilor `70 Parlamentul European a inceput sa fie ales in mod direct de catre cetatenii tarilor membre UE. La acel moment s-a crezut ca el va incepe o ascensiune in sistemul de putere european, datorita mandatului direct de la populatie astfel obtinut. Lucrurile nu au stat chiar asa, Adunarea de la Strasbourg ajungand pana in anii `90 cu putine cuceriri la activ.
Prin Tratatele de la Maastricht, Amsterdam si Nisa, PE a obtinut incet, incet mai multe prerogative in domeniul procesului legislativ. Constitutia UE prevede, la fel, o crestere in acest domeniu, de altfel, din aceasta cauza popularii europeni (cel mai mare grup de europarlamentari) au ales sa isi plaseze omul lor la presedintia PE doar din a doua parte a actualei legislaturi.
Poate cel mai mare succes pe taram politic la obtinut PE in 1999, cand, si-a mobilizat fortele impotriva Comisiei Jacques Santer.
La 17 decembrie 1998 Parlamentul European a refuzat descarcarea bugetara a activitatii Comisiei Europene pentru anul 1996. Consecinta a acestui act, un grup de 71 eurodeputati au depus o motiune de cenzura împotriva Comisiei. Supusa la vot la 14 ianuarie 1999, aceasta a fost respinsa de catre plenul PE, pretul acestei respingeri fiind însa instituirea unui comitet de ancheta format din cinci experti independenti care sa verifice corectitudinea afirmatiilor privind gestiunea incorecta pe care anumiti membri ai Comisiei ar fi facut-o în exercitarea atributiilor ce le reveneau.
În fapt, refuzul Parlamentului European de a acorda descarcarea bugetara are la origine o serie de acuzatii de iregularitati în gestiunea financiara a Comisiei Europene, inclusiv acuzatii de frauda, care au stat la originea conflictului ce a opus parlamentul si executivul european. Aceste dosare au influentat decizia Parlamentului European în procedura de descarcare bugetara pentru anul 1996 desi, în realitate, majoritatea faptelor incriminate nu aveau nici o legatura cu exercitiul bugetar respectiv, ele având loc, fie înainte, fie dupa 1996.
Pe scurt, acuzatiile aveau în vedere activitati desfasurate de Oficiul de ajutor umanitar al UE (ECHO) — cu referire directa la actiuni din spatiul ex-iugoslav si regiunea Marilor Lacuri din Africa, gestiunea programelor MED , activitatea Biroului de asistenta tehnica pentru programul de formare profesionala „Leonardo da Vinci”, iregularitati în functionarea serviciului de securitate al institutiilor europene precum si scandalul declansat de divulgarea de informatii confidentiale de catre un functionar al Comisiei Europene .
Presedintele Comisiei Europene din acel moment, luxemburghezul Jacques Santer, a promis ca institutia pe care o conduce se va conforma concluziilor comitetului de ancheta. Rezultatul activitatii acestuia, intitulat „Primul raport privind acuzatiile de frauda, proasta gestiune si nepotism”, numara peste 140 pagini.
Desi un singur comisar este acuzat în mod direct de încalcarea deontologiei profesionale si favoritism flagrant - este vorba despre Edith Cresson, fost prim ministru al Frantei - o serie de alti membri ai Comisiei, inclusiv presedintele Jacques Santer, se faceau vinovati, conform documentului mentionat, de neglijenta, proasta administrare si tolerare a unor acte de indisciplina. Pe lânga acestea, raportul constata implicarea Comisiei în actiuni a caror amploare depasea capacitatea sa de gestiune si rolul atribuit prin Tratate.
Prezentarea raportului „Comitetului înteleptilor” a determinat o reactie imediata din partea PE, care a cerut demisia Comisiei. Jacques Santer a anuntat acest lucru câteva ore mai târziu. în noaptea de 15-16 martie 1999.
Consiliul European extraordinar de la Berlin, din 24-25 martie 1999, a adoptat o decizie rapida privind succesorul lui Jacques Santer, identificat în persoana fostului prim-ministru italian Romano Prodi. Desemnarea acestuia s-a facut conform procedurii din Tratatul de la Maastricht, nominalizarea celorlalti membri ai Comisiei urmând sa aiba loc dupa alegerile parlamentare europene din 10-13 iunie 1999.
La momentul 1999, echipa formata de Prodi nu a intrunit un acord unanim din partea PE, dar eurodeputatii erau prea multumiti de isprava lor iar Prodi foarte hotarat pe pozitii astfel ca votul asupra noii Comisii Europene a decurs fara probleme.
Dupa 5 ani PE s-a trezit in fata unui nou moment istoric pentru el. Presedintele desemnat al noului executiv de la Bruxelles, fostul prim ministru portughez José Manuel Durão Barroso, a format o noua echipa din nominalizatii tarilor membre UE pentru posturile de comisari europeni. Conform legislatiei comunitare, candidatii trebuiau audiati de catre grupurile parlamentare europene de specialitate si apoi votati in bloc asupra lor in plenul PE.
Inca inainte de inceperea audierilor in cadrul PE au venit semnale clare ca ele nu vor fi o simpla formalitate, o parte dintre nominalizati fiind deja acuzati de conflicte de interese (de exemplu, reprezentantele Danemarcei si Olandei).
In timpul audierilor insa surpriza, cei care la inceput pareau ca vor avea de indurat cel mai greu atac au reusit sa se descurce cat de cat, problemele cele mai mari aparand in cazul altor nominalizati. "Campioni" la acest capitol au fost italianul Rocco Buttiglione, ungurul Laszlo Kovacs, olandeza Neelie Kroes si letona Ingrida Udre. Primul a fost acuzat de ultraconservatorism, al doilea de incompetenta in domeniul in care fusese nominalizat, olandeza de conflict de interese iar letona de comportament inadecvat functiei precedente avute.
Parlamentul European a sesizat oportunitatea de a trece peste textul de lege comunitar si peste practica intiparita in comunitati si a inceput sa joace tare. Mai intai, in premiera, un comitet PE a votat impotriva unui candidat la functia de comisar european, in speta Rocco Buttiglione. Cum acest vot avea doar valoare consultativa situatia nu parea grava asa ca liderii europeni au sperat ca restul procedurilor vor merge bine. Ambitiile au inceput insa sa rabufneasca, popularii europeni - sustinatori ai lui Buttiglione - au pus tunurile pe socialistul Kovacs aplicand principiul batranesc romanesc cu capra vecinului.
Situatia a devenit din ce in ce mai tensionata inaintea votului de investitura a noii echipe, asteptat pe 27 octombrie. Barroso nu a rezistat presiunii, nu trebuie uitat ca si el nu a fost decat o solutie de compromis dupa ce alti candidati mai puternici pentru postul de presedinte al Comisiei Europene si-au anulat reciproc sansele, si a rugat PE sa isi amane votul pentru a putea schimba echipa. Eurodeputatii atat au asteptat, si-au dat acordul bucurosi, felicitandu-se pentru lupta castigata si "beneficiile aduse democratiei UE".
Pe 4 noiembrie, la trei zile dupa ce ar fi trebuit sa isi incepa munca la Bruxelles, Barroso a prezentat noua echipa a sa. Italianul, devenit centrul tuturor dezbaterilor, nu a putut fi pastrat si a fost inlocuit cu ministrul de externe de la Roma, o alta debarcare a fost cea a candidatei Letoniei, inlocuita cu Andris Piebalgs. Cum guvernele ungar si olandez si-au sprijinit pana la sfarsit primii candidati, Barroso a dat din nou inapoi, si i-a pastrat pe acestia, incercand sa impace si capra si varza prin efectuarea unei rocade, portofoliul acordat Ungariei a fost schimbat cu cel al Letoniei.
Audierile in cadrul grupurilor parlamentare ale PE au reinceput saptamana aceasta, subiectii acestora fiind Franco Frattini, Andris Piebalgs si Laszlo Kovacs. Probleme ca acum trei saptamani nu au mai fost inregistrate, desi anumite incidente au aparut. Astfel, Frattini a fost acuzat de cel pe care il inlocuise ca face parte din francmasonerie iar Kovacs ca a facut parte din militia partidului comunist ungar. Ambele acuzatii au fost negate de cei carora le erau adresate.
Maine (18 noiembrie 2004) se asteapta din partea PE votul de investitura pentru Comisia Barroso. Eurodeputatii au sesizat ca inca mai este o paine de mancat din toata afacerea, asa ca acum fac presiuni ca odata cu votul sa se semneze si un acord interinstitutional care sa le aduca beneficii in domeniul politicii comunitare. Mai precis, ei doresc ca de acum incolo sa poata vota cu privire la comisari nu numai luati in bloc ci si in mod individual. Nu ar fi, in opinia eurodeputatilor, decat recunoasterea celor petrecute in ultimele saptamani, cand, practic, PE a decis respingerea lui Buttiglione.
Cererea PE are sustinerea a aproximativ 77% din membrii sai, cele mai importante grupuri parlamentare europene fiind de acord cu aceasta.
Conform unui proiect al acestui acord interinstitutional, in cazul in care PE voteaza ca un membru al Comisiei se afla in conflict de interese, Barroso va fi obligat ori sa ceara demisia acestui membru ori sa motiveze refuzul sau in fata PE. In prezent, daca ar aparea o astfel de situatie, Barroso ar trebui doar sa ia "serios in considerare" opinia PE.
O alta noutate pe care PE incearca sa o impuna, este aceea ca daca un comisar paraseste Comisia Europeana, PE va fi chemat sa voteze investitura inlocuitorului sau.
Semnalele care vin de la Bruxelles dau ca sigur un nou pas inapoi facut de Barroso, existand posibilitatea destul de mare ca el sa fie de acord cu acordul propus de PE.

Modul în care este ales Presedintele Comisiei si membrii ei, conform reglementarilor Tratatului de la Nisa, este urmatorul:
„ Art. 214(2). Consiliul, reunit în prezenta sefilor de stat si de guvern, hotarând printr-o majoritate calificata, va numi persoana pe care intentioneaza sa o numeasca Presedinte al Comisiei Europene; nominalizarea trebuie sa fie aprobata de Parlamentul European.
Consiliul, hotarând prin majoritate calificata si prin acordul comun cu Presedintele nominalizat, va adopta lista cu celelalte persoane pe care intentioneaza sa le numeasca ca membrii ai Comisiei, în concordanta cu propunerile facute de catre fiecare stat membru.
Presedintele si ceilalti membrii ai Comisei astfel nominalizati, în bloc, vor fi supusi votului de aprobare al Parlamentului European. Dupa aprobarea de catre Parlamentul European, Presedintele si ceilalti membrii ai Comisiei vor fi investiti de catre Consiliu care va hotarî prin majoritate calificata.”

Surse:

- EUbusiness
- EUobserver
- EUPolitix
- Ion Jinga, Uniunea Europeana. Realitati si perspective, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999
- Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea europeana, dictionar de termeni comunitari, Editura Lumina Lex, 2000

Opinia dumneavoastra !!!

Urmariti intreaga poveste a noii Comisii Europene in articolele:

- Masoneria la Comisie 10 11 2004
- Oaia neagra pleaca in cruciada 8 11 2004
- Noua echipa 4 11 2004
- Si comisarul leton afara 2 11 2004
- Criza evitata 27 10 2004
- Barroso, de neclintit 21 10 2004
- Ecologistii sunt nemultumiti de echipa Barroso 20 10 2004
- Parlamentul ataca noua Comisie 12 10 2004
- Barroso tine la imagine 20 09 2004
- Controverse privind noii comisari europeni 16 09 2004
- Scandal in jurul viitorului comisar european pentru agricultura 18 08 2004
- Repartizarea posturilor in noua Comisie Europeana 12 08 2004
- Membrii Comisiei lui Barroso 9 08 2004
- Barroso a fost confirmat de parlamentari 2 07 2004
- Barroso a fost confirmat ca viitor presedinte al Comisiei Europene 28 06 2004
- Nu a fost ales inca un succesor pentru Prodi 19 06 2004
- Patten pica la franceza 9 05 2004
- Noul sef al Comisiei Europene 4 05 2004

A se vedea:

- Discurs al presedintelui desemnat al Comisiei Europene, José Manuel Barroso, in Parlamentul European 27 10 2004
- Curriculum Vitae Rocco Buttiglione
- Declaratie de interese Rocco Buttiglione
- Curriculum Vitae Franco Frattini
- Declaratie de interese Franco Frattini
- Curriculum Vitae Laszlo Kovacs
- Declaratie de interese Laszlo Kovacs
- Curriculum Vitae Ingrida Udre
- Declaratie de interese Ingrida Udre
- Curriculum Vitae Andris Piebalgs
- Declaratie de interese Andris Piebalgs
- Curriculum Vitae Neelie Kroes
- Declaratie de interese Neelie Kroes
- Audierile in Parlamentul European a comisarilor europeni desemnati
- Declaratie a lui Romano Prodi privind confirmarea lui José Manuel Durão Barroso
- CV José Manuel Durão Barroso