Premiat pentru dezvaluirea coruptiei din UE

Fostul corespondent la Bruxelles al revistei germane Stern, Hans-Martin Tillack, va fi premiat pentru anchetele sale referitoare la coruptia si deficitul democratic din institutiile UE.

In Romania perceptia publicului larg cu privire la Uniunea Europeana este una extrem de buna, de multe ori Uniunea fiind privita ca un liman unde in sfarsit o sa ne gasim scaparea de unele tare sociale precum coruptia. Ca situatia nu sta chiar asa, si ca UE are la randul sau problemele in domeniul acesta o demonstreaza numeroasele scandaluri ce isi au matca la Bruxelles.
Cel mai reprezentativ scandal ce a avut loc pana acum, implicand institutiile UE, este cel din 1999 care a determinat chiar demisia in bloc a Comisiei Europene de atunci.
In cei 5 ani ce au trecut, astfel de "afaceri" au mai fost inregistrate, una dintre cea mai recenta implicand Biroul de Statistica al UE, Eurostat. Despre aceasta a scris si fostul corespondent al revistei germane Stern la Bruxelle, Hans-Martin Tillack.
Ca urmare a relatarilor sale despre situatia de la Eurostat, in martie 2004, Tillack a fost arestat de autoritatile belgiene sub acuzatia de mituire a unor oficiali. In timp ce el a fost detinut si interogat fara a avea dreptul de a contacta pe nimeni, si biroul sau a fost supus unei perchezitii riguroase.
Comisia Europeana si Biroul UE Anti-Frauda (OLAF) a dorit sa consulte materialele confiscate de politia belgiana de la ziaristul german, pentru a afla care sunt sursele acestuia de infomare. El s-a opus in instanta acestei initiative, atragand atentia asupra confidentialitatii pe care trebuie sa o acorde celor care l-au informat despre problemele din cadrul Ue. Cererea ziaristului a fost respinsa in octombrie 2004 de Tribunalul UE de Prima Instanta, determinand-ul pe acesta sa introduca pe 24 decembrie un apel la respectiva decizie.
In acest moment lupta judiciara dintre Tillack si autoritatile UE este inca in plina desfasurare. Oricum, germanului i-au fost recunoscute meritele de informare a opiniei publice fara a tine seama de riscuri, prin includerea sa printre cei carora li se acorda prestigiosul premiu "pentru libertatea si viitorul media".
Premiul este acordat de Fundatia Media a Sparkasse Leipzig, avand o valoare de 30.000 de euro.
Impreuna cu Tillack au mai fost recompensati de Fundatia germana si jurnalistul american Seymour M. Hersh, reporter la Financiat Times Deutschland in Afganista, cu fondatoarea "Initiativei pentru o presa libera" Britta Petersen si cu expertul rus in problema cecena Anna Politkovskaya, care a fost la un moment dat otravita intr-o incercare facuta pentru a o impiedica sa-si publice rapoartele critice.
Este a cincea oara cand acest premiu este acordat. Distinctia este gandita pentru a onora jurnalistii si institutiile media ce se disting prin riscurile ce le infrunta, arata angajare personala, curaj si convingeri democratice in protejarea si imbunatatirea libertatii presei. Premiul serveste si ca o aducere aminte a revolutiei pasnice din Germania de Est, miscare determinata in parte si de dorinta de libertate de opinie si exprimare a cetatenilor respectivei tari.
Pentru decernarea oficiala a premiilor se va organiza o ceremonie la Leipzig pe 25 aprilie 2005.

Asupra Comisiei Europene planeaza si va plana in continuare o "umbra" reprezentata de demisia Comisiei Jacques Santer la 15 martie 1999.
La 17 decembrie 1998 Parlamentul European a refuzat descarcarea bugetara a activitatii Comisiei Europene pentru anul 1996. Consecinta a acestui act, un grup de 71 eurodeputati au depus o motiune de cenzura împotriva Comisiei. Supusa la vot la 14 ianuarie 1999, aceasta a fost respinsa de catre plenul PE, pretul acestei respingeri fiind însa instituirea unui comitet de ancheta format din cinci experti independenti care sa verifice corectitudinea afirmatiilor privind gestiunea incorecta pe care anumiti membri ai Comisiei ar fi facut-o în exercitarea atributiilor ce le reveneau.
În fapt, refuzul Parlamentului European de a acorda descarcarea bugetara avea la origine o serie de acuzatii de iregularitati în gestiunea financiara a Comisiei Europene, inclusiv acuzatii de frauda, care au stat la originea conflictului ce a opus parlamentul si executivul european. Aceste dosare au influentat decizia Parlamentului European în procedura de descarcare bugetara pentru anul 1996 desi, în realitate, majoritatea faptelor incriminate nu aveau nici o legatura cu exercitiul bugetar respectiv, ele având loc, fie înainte, fie dupa 1996.
Pe scurt, acuzatiile aveau în vedere activitati desfasurate de Oficiul de ajutor umanitar al UE (ECHO) — cu referire directa la actiuni din spatiul ex-iugoslav si regiunea Marilor Lacuri din Africa, gestiunea programelor MED , activitatea Biroului de asistenta tehnica pentru programul de formare profesionala „Leonardo da Vinci”, iregularitati în functionarea serviciului de securitate al institutiilor europene precum si scandalul declansat de divulgarea de informatii confidentiale de catre un functionar al Comisiei Europene.
Comisia Europeana s-a trezit in fata posibilitatii de a se confrunta cu o motiune de cenzura a Parlamentului European. Pentru a evita întrunirea majoritatii cerute de adoptarea motiunii de cenzura, Comisia a acceptat propunerea PE de constituire a unui comitet de ancheta care sa analizeze acuzatiile mentionate anterior si sa publice un raport în acest sens pâna la 15 martie 1999. Presedintele Comisiei Europene din acel moment, luxemburghezul Jacques Santer, a promis ca institutia pe care o conduce se va conforma concluziilor comitetului de ancheta. Rezultatul activitatii acestuia, intitulat „Primul raport privind acuzatiile de frauda, proasta gestiune si nepotism”, numara peste 140 pagini.
Desi un singur comisar era acuzat în mod direct de încalcarea deontologiei profesionale si favoritism flagrant - este vorba despre Edith Cresson, fost prim ministru al Frantei - o serie de alti membri ai Comisiei, inclusiv presedintele Jacques Santer, se faceau vinovati, conform documentului mentionat, de neglijenta, proasta administrare si tolerare a unor acte de indisciplina. Pe lânga acestea, raportul constata implicarea Comisiei în actiuni a caror amploare depasea capacitatea sa de gestiune si rolul atribuit prin Tratate.
Prezentarea raportului „Comitetului înteleptilor” a determinat o reactie imediata din partea PE, care a cerut demisia Comisiei. Jacques Santer a anuntat acest lucru câteva ore mai târziu, in noaptea de 15-16 martie 1999. Data fiind importanta dosarelor aflate pe agenda liderilor UE în perioada respectiva , Consiliul European extraordinar de la Berlin, din 24-25 martie 1999, a adoptat o decizie rapida privind succesorul lui Jacques Santer, identificat în persoana fostului prim-ministru italian Romano Prodi. Desemnarea acestuia s-a facut conform procedurii din Tratatul de la Maastricht, nominalizarea celorlalti membri ai Comisiei urmând sa aiba loc dupa alegerile parlamentare europene din 10-13 iunie 1999.

Surse:

- EUobserver
- Leipziger Medienpreis
- IFJ/EFJ Protest Over Global Pressure on Right to Protect Sources
- Ion Jinga, Uniunea Europeana. Realitati si perspective, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999

Alte articole:

- Putem da telefon direct la OLAF 15 11 2004
- Fraude gramada si in UE 4 09 2004

A se vedea:

- Fundatia Media a Sparkasse Leipzig
- Revista Stern
- Cazul Hans-Martin Tillack la Tribunalul UE de Prima Instanta
- Biroul UE Anti-Frauda (OLAF)
- European Commission report on the evaluation of the activities of the European Anti-Fraud Office (OLAF)
- European Commission Anti-Fraud Reports
- Protection of the Communities' financial interests
- Criminal law protection of the Communities' financial interests
- European Public Prosecutor
- Viviane Reding - comisarul european responsabil pentru societatea informationala si media
- Web site of the MEDIA Programme of the European Union
- Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene
- Tribunalul UE de Prima Instanta