Prima piata a emisiilor 1 01 2005

In diferite parti ale Pamantului, oamenii sa confrunta cu fenomene metereologice iesite din comun care incet-incet le ameninta nu numai stilul obisnuit de viata dar chiar si existenta. Cauza acestor dezastre naturale este identificata de majoritatea specialistilor in poluarea omniprezenta rezultata din activitatile umane. Dat fiind acest fapt, numeroase initiative au fost luate la nivel international pentru a reduce poluarea, una dintre cele mai cunoscute dintre ele fiind reprezentata de Protocolul de la Kyoto privind combatarea gazelor cu efect de sera.
Protocolul de la Kyoto a fost adoptat in 1997 si cere tarilor semnatare ca pana in 2012 sa isi reduca emisiile de gaze cu efect de sera cu 5,2% mai putin decat nivelul inregistrat in 1990.
Tarile membre UE s-au numarat printre principalele promotoare ale Pactului, ele angajandu-se la o reducere generala cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de sera, stabilind in acelasi timp si tinte individuale de atins in reducerea poluarii pentru 12.000 de instalatii europene.
Pentru a ajuta companiile europene sa isi indeplineasca angajamentele in privinta reducerii emisiilor, de astazi a fost creata la nivelul UE o piata a emisiilor in care se vor putea vinde si cumpara cotele alocate intreprinderilor pentru emisia de gaze. Astfel, o companie care va reusi sa isi tina emisiile sub nivelul alocat va avea dreptul sa vanda partea neutilizata unei alte companii care depaseste nivelul alocat si doreste sa evite sanctiuni finciare.
In acest moment exista deja o piata neoficiala privind gazele cu efect de sera. O tona de dioxid de carbon se comercializeaza ca un pret mediu de 8,5 euro.
Conform lui James Emanuel, un director de la firma de brookeraj Evolution Markets, pretul a variat foarte mult, cea mai scazuta valoare fiind de 5 euro iar cea mai mare de 13,4 euro.
Comisia Europeana s-a declarat in favoarea lasarii libere a fluctuatiilor preturilor pe aceasta piata, ele urmand sa fie influentate numai de cerere si oferta.
Analistii prevad constituirea unei piete de 50 de miliarde de euro in perioada 2005-2007, prevederea luand in calcul comertul cu 5 miliarde de tone de dioxid de carbon comercializate la un pret mediu de 10 euro pe tona.

Cuvântul „poluare” vine din latinul „polluoere” care înseamna „a pângari, a murdarii, a profana”. El vrea sa desemneze o actiune prin care omul îsi „degradeaza”, îsi „murdareste” propriul sau mediu de viata. O astfel de actiune nu este caracteristica însa numai omului contemporan si nici macar omului în genere. Ea este o lege naturala generala, conform careia, orice fiinte vii produc deseuri care, neeliminate din mediul lor de viata, le fac imposibila nu numai continuarea activitatii, ci si a vietii însasi.
SUA, tara neparticipanta la protocolul de la Kyoto, produce 24% din totalul de emisii gazoase nocive care determina fenomenul de sera si de 10 ori mai multe deseuri toxice decât cel de al doilea mare producator de asemenea elemente daunatoare.
Atmosfera este învelisul gazos alcatuit din aer, care înconjoara Pamântul . Are grosimea de 1000 - 3000 km.
Compozitia aerului (în volume) este de aproximativ 78 % azot, 21 % oxigen si l % alte gaze .
Volumul atmosferei este estimat la 40 – 50.109 km cubi
Atmosfera, ca mediu de viata, trebuie sa îndeplineasca o serie de conditii, care se exprima prin limitele de toleranta ale organismului uman în raport cu factorii legati de compozitia chimica a aerului, temperatura, umiditate, gradul de puritate, sectiunile mecanice ale curentilor de aer, e te.
Problema poluarii atmosferei s-a evidentiat în 1952, la Londra, când au murit aproape 4000 de persoane în câteva zile, ca urmare a unor afectiuni respiratorii acute. Aceasta s-a datorat unor nivele crescute de CO si NOx si a prezentei smogului.
Consiliul European pentru Protectia Mediului înconjurator, prin Raportul sau din 14 septembrie 1967 si apoi Consiliul Europei, prin rezolutia din 8 martie 1968 au definit poluarea atmosferica astfel: ,,Se considera poluat aerul, atunci când se constata prezenta unor substante straine sau a unor variatii importante ale acestora în proportia partilor componente ale aerului si care, tinând seama de cunostintele stiintifice ale momentului, pot provoca efecte daunatoare sau actiuni jenante".
Poluarea atmosferica transforntiera pe distante lungi a fost definita ca fiind acea „poluare a carei sursa fizica este cuprinsa total sau partial în zona supusa jurisdictiei nationale a unui stat si care are efecte daunatoare într-o zona supusa jurisdictiei nationale a altui stat, la o distanta la care nu este în general posibil sa se distinga contributia surselor individuale sau a grupurilor de surse de emisie".
O serie de gaze existente în atmosfera terestra au proprietatea de a lasa sa treaca spre pamânt radiatia solara, dar sa nu permita trecerea radiatiei calorice în sens invers, spre spatiul cosmic. Se realizeaza astfel un „efect de sera” care consta în încalzirea suprafetei pamântului pe seama radiatiei solare.
Dintre gazele mentionate, dioxidul de carbon se afla în cantitatea cea mai mare, fiind emis din procese de ardere în industrie, motoare, consumul casnic, vulcani etc. Instalatiile de ardere si gospodariile particulare genereaza cam 30 % din total CO2 emis. Se apreciaza ca CO2 este implicat în proportie de aproximativ 50 % în efectul de sera.
Emisiile cele mai mari provin din arderea carbunelui brun: 4111 kg CCV kWh în centralele termoelectrice CTE, fata de numai 0,73 la pacura si 0,47 la gaz metan .
Pe cale naturala, CO2 este consumat de plante în procesele de fotosinteza, se dizolva în apele de suprafata (40 %), reactioneaza cu rocile alcaline, transformându-se în carbonati. Dar emisiile depasesc astazi posibilitatile naturale de epurare a atmosferei, deci an de an creste continutul lui în atmosfera, în anul 1880 continutul de CO2 era de 280 p.p.m., ca în 1960 sa se înregistreze 320 p.p.m., iar pentru anul 2000 prognozele indica o concentratie posibila de 370 - 400 p.p.m.
Efectul de sera a produs cresterea temperaturii medii anuale pe glob de la 14° C în anul 1880, la 15 ° C în 1980, previziunile pentru anul 2050 fiind de minimum 17°, maximum 20°.
Consecintele efectului de sera s-ar concretiza în: topirea ghetarilor si cresterea nivelului apelor marilor si oceanelor cu l - 2 m, inundatii, schimbari climatice (în regimul precipitatiilor, al vânturilor), deplasarea zonelor climatice si de vegetatie.
La Kyoto, în Japonia, 1-11 decembrie 1997, 161 de tari au finalizat un acord, denumit „Protocolul de la Kyoto”, care stabileste termenii si regulile de punere sub control a gazelor ce determina efectul de sera al Terrei.
Protocolul de la Kyoto, exprima dorinta ca pâna în anul 2012, cantitatea medie de gaze cu efect de sera (principalele sase gaze) sa fie redusa cu 5,2% sub nivelul înregistrat în anul 1990.
Protocolul trebuia sa fie ratificat de cel putin 55 de tari care sa reprezinte „furnizori” a minim 55% din poluarea prin emisii la nivelul anului 1990. Desi au fost intampinate dificultati in acest proces, el a fost dus la bun sfarsit, ultimul hop fiind reprezentat de ratificarea de catre Federatia Rusa a Acordului in ultima parte a anului trecut.
România a fost a 60-a tara care a semnat Protocolul de la Kyoto, în anul 1999 fiind demarata procedura de ratificare a acestuia.
Urmatoarele definitii se folosesc in Protocolul de la Kyoto pentru:
- gaze cu efect de sera, GHG - compusi gazosi ai atmosferei, atât naturali, cât si artificiali, care absorb si reemit radiatii infrarosii, neincluse în Protocolul de la Montreal; mai precis: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), oxid de azot (N1O), hidrofluorocarbonati (HFCs), perfluorocarbonati (PFCs) si hexafluorida de sulfura (SF6) (anexa A la Protocolul de la Kyoto);
- sursa - orice proces, activitate sau mecanism care degaja GHG, un aerosol sau un precursor al GHG în atmosfera;
- rezervor - orice proces, activitate sau mecanism care înlatura GHG, un aerosol sau un precursor al GHG din atmosfera.

Surse:

- EUbusiness
- Daniela Marinescu, Dreptul mediului înconjurator, Casa de Editura si Presa „Sansa” SRL, Bucuresti, 1996
- Ernest Lupan, Mircea Stefan Minea, Amalia Marga, Dreptul mediului. Partea speciala. Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997
- Sanda Visan, Anca Angelescu, Cristina Alpopi, Mediul înconjurator. Poluare si protectie, Editura Economica, Bucuresti, 2000
- Victor Parausanu, Ileana Poronar, Economia mediului, Editura Sylvi, Bucuresti, 1997

Opinia dumneavoastra !!!

Alte articole:

- Duma ratifica Kyoto, UE cere acelasi lucru si de la SUA 23 10 2004
- Guvernul rus a aprobat Protocolul de la Kyoto 30 09 2004
- Tari membre UE atentionate pentru probleme de mediu 19 05 2004

A se vedea:

- Legea nr. 3 din 02/02/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto
- United Nations Framework Convention on Climate Change
- The European Union Greenhouse Gas Emission Trading Scheme
- Emissions trading - National allocation plans
- Legislatia UE privind mediul
- Lista principalelor cazuri privind mediul de la CEJ