Imi
place istoria. Bine, nu cea ce se invatata papagaliceste la scoala
pentru a bifa inca niste ore in curriculum, nu, ci ceea ce poti
afla din memoriile ramase din timpuri mai mult sau mai putin indepartate
sau cartile istoricilor apropiati de evenimentele pe care le descriu.
Un lucru am descoperit intotdeauna in aceste scrieri, ca privita
de aproape orice personalitate coboara de pe soclu si devine un
om ca toti oamenii, devine o imagine mult mai colorata decat cea
in alb si negru pe care o lasa de obicei sa se intrevada istoria.
Astfel, l-am putut vedea pe Napoleon dat afara pe usa casei de
mama celei careia venise sa ii ceara mana, aceasta strigand "Imi
ajunge un Buonaparte in familie!" pentru ca cealalta fiica
a ei era deja maritata cu unul din fratii viitorului imparat iar
situatia materiala a familiei corsicane lasa de dorit. La fel,
l-am zarit pe ducele de Saint Simon, un critic fin al societatii
in care traia, venind val vartej din Spania la Versailles sa faca
scandal pentru ca Ludovic al XIV-lea modificase ceremonia impartasaniei
regale favorizand unul din fii sai naturali in dauna ducilor.
Ce sa mai vorbesc de domnul Cezar care in fata legiunilor obosite
atat de lupte cat si de victorii si care nu mai doreau sa continue
spre nord campania de cucerire a Galiei, intrebandu-se ce sens
mai are aceasta, a trebuit sa le explice clar ca Roma poate infrange
orice putere cu care se lupta dar, la primul pas inapoi, asupra
ei se vor repezi toti si atunci va pierde. Apropo, ultima chestiune
nu stiu de ce da parca imi miroase a situatia SUA de acum.
In sfarsit, ca sa nu fac introducerea ca o farfurie de aur in
care torni o ciorba oarba, cum obisnuia sa spuna fostul meu prof
de romana, sa vin la subiect.
Pentru noi, cei de la Bruxelles sunt deja parca astfel de personaje,
stau undeva departe si iau masuri pentru viitorul Europei, mai
vin, asa, din cand in cand, si ne urecheaza, pentru ca de, o meritam,
mai citim din cand in cand opiniile lor despre Romania si ne soptim
in barba "mai ce destepti baietii astia, hehehe, daca i-am
avea pe ei la conducere ce faina ar fi si tarisoara asta".
Realitatea este ca si ei sunt oameni politici, fie ca fac parte
din Comisie, Parlament sau Consiliu, si multe dintre cele pentru
care ii aratam cu degetul pe ai nostri se regasesc si la Bruxelles,
Luxembourg sau Strasbourg. Un recent exemplu este si cele intamplate
zilele acestea in Comisia Europeana.
Doi dintre vicepresedintii executivului comunitar au intrat in
zoliziune pe marginea unei initiative importante din domeniul
chimiei, Directiva REACH (Registration, Evaluation and Authorisation
of Chemicals).
Scopul REACH este imbunatatirea protectiei sanatatii umane si
a mediului in acelasi timp cu mentinerea competitivitatii si a
capabilitatilor de inovare ale UE. Se doreste realizarea acestuia
prin diverse masuri, printre care si aceea de inregistrare intr-o
baza de date de catre firme a substantelor chimice manufacturate
sau importate daca ele depasesc o tona pe an.
Studii privind impactul intrarii in vigoare a acestei Directive
a alarmat mediul de afaceri european, fiind prognozate cresteri
de costuri ce duc pana la 10% pentru unele dintre firme. Aceasta
a dus la presiuni puternice pentru schimbarea unora dintre cele
continute de propunerea legislativa, lucrur reusit intr-o oarecare
masura pentru moment.
Daca exista un lobby puternic pentru modificari in textul Directivei,
la fel exista si sustinatori infocati ai primei variante propuse
spre aprobare, printre acestia detasandu-se cei care vad REACH
ca un instrument major in apararea mediului.
Suedeza Margot Wallström, fosta membra in Comisia Prodi la
mediu, iar acum membra si in Comisia Barroso, face parte dintre
aceia care au un interes major in chestiunea REACH. De aceea nu
este de mirare ca a fost profund nemultumita de faptul ca executivul
comunitar pare sa cedeze in fata mediului de afaceri si da inapoi
in privinta Directivei, ba, in opinia oficialului european, face
acest lucru si incalcand anumite reguli de conduita ale Comisiei.
Mai precis ea acuza ca marti (11 octombrie 2005) unul din documentele
interne de lucru ale Comisiei cu privire la REACH a fost prezentat
ministrilor concurentei din tarile UE ca fiind pozitia oficiala
a Bruxelles-ului in acest domeniu, dupa ce Comisia cazuse de acord
in prealabil ca mai intai sa astepte votul si amendamentele din
Parlamentul European cu privire la REACH.
Wallström a trimis o scrisoare cu privire la nemultumirile
sale atat colegilor cat si presedintelui Comisiei, José
Manuel Barroso. Ea i-a acuzat pe membrii Comisiei de incalcare
a principiului colegialitatii in luarea deciziilor.
Scrisoarea a ajuns la destinatari, dar si la presa, aceasta fiind
o practica destul de obisnuita se pare la Bruxelles. European
Voice citeaza urmatorul fragment din cele scrise de Wallström:
"Colegiul nu a avut posibilitatea sa discute aceasta problema
importanta mai in detaliu si nu exista nici o decizie oficiala
de revizuire a propunerii Comisiei. Ori de cate ori chestiunea
a fost pusa in discutie, cu totii am cazut de acord ca, Comisia
ar trebui sa astepte pana la primul vot din Parlament inainte
de a inainta o noua propunere".
Desi suedeza nu incrimineaza direct pe nici unul dintre colegii
sai, ea cere sa i se trimita material documentar cu privire la
cele spuse de cei doi comisari ce au participat luni la intalnirea
ministrilor, respectiv vicepresedintele Comisiei de la industrie
Günter Verheugen si Stavros Dimas, actualul comisar pentru
mediu.
Wallström a mai declarat in scrisoarea catre colegi: "Nu
vad nici un motiv bun pentru care Comisia ar trebui sa-si diminueze
pozitia si ambitiile prin pozitionarea sub compromisul oferit
de presedintia britanica".
Este de asteptat ca tensiunile din cadrul Comisiei sa se faca
simtite intr-o inatlnire care va avea loc pe 25 octombrie pe agenda
careia se afla si adoptarea unei linii politice cu privire la
REACH.
Voci din cabinetul presedintelui Comisiei Europene au anuntat
deja sprijinul acestuia pentru pozitia adoptata de Verheugen si
Dimas insa se pare ca si Wallström este sustinuta de unii
dintre membrii executivului comunitar.
Interesant este faptul ca lupta pentru REACH vine intr-un cadru
mai amplu, respectiv mai multe initiative ale Comisiei din ultimul
timp sunt acuzate de o favorizare prea mare a mediului de afaceri
in detrimentul modelului social european si a protectiei mediului.
Pe de alta parte, situatia economica destul de grea inregistrata
in tarile UE nu lasa prea mare marja de manevra Bruxelles-ului.
In cadrul intalnirilor Comisiei deciziile sunt luate pe baza majoritatii
simple, totusi, inainte de vot, se incearca gasirea unui consens
intre membrii acestei institutii. Pentru o mai buna functionare
a Comisiei au fost introduse si doua alte proceduri de luare a
deciziilor: cea de delegare a puterilor si cea scrisa. In cazul
primeia, un comitet este imputernicit sa decida singur in anumite
probleme, iar in cazul celei de-a doua, Secretariatul General
notifica in scris departamentelor si cabinetelor comisarilor problemele
cu privire la care exista un acord general, iar, daca nu existe
obiectii sau amendamente facute intr-un anumit interval de timp,
proiectul de propunere se considera adoptat. Dupa cum arata profesorul
Petre Prisecaru in "Guvernanta Uniunii Europene", in
perioada 2000-2002, Comisia a adoptat peste 9.000 de decizii anual,
din care mai putin de 3% au fost adoptate de catre colegiu ca
urmare a sedintelor saptamanale ale Comisiei. Desi toti membrii
Comisiei sunt implicati intr-un fel sau altul in adoptarea deciziilor
sale, in realitate, cele mai multe decizii sunt luate de facto
de un numar limitat de membrii.
Revenind la povestea de la inceput cu istoria nu pot sa nu amintesc,
apropo de ce mai ma lovesc prin carti, de o fraza din Ducas sau
Sphrantzes, nu mai stiu care dintre ei, referitoare la caderea
Constantinopolului din 1453, in care povestea cum doua grupuri
de "geti" - cum erau citati romanii de istoricii greci
- dadeau ajutor asediatilor dar au fost dispusi la departare unii
de ceilalti pentru ca, si aici il citez pe scriitor, "dupa
cum stiti, getii se cearta repede intre ei". Sa mai zici
ca s-a schimbat ceva :) |