Rusia nu vrea in UE

Procesul de extindere a Uniunii Europene, ce nu pare sa se opreasca intr-un viitor apropiat, face pe multi sa se intrebe daca nu va include candva si Federatia Rusa.

Comunitatile Europene s-au dovedit in cel aproape jumatate de secol de existenta o structura de succes, atat pe plan economic cat si pe cel politic. Tocmai din aceasta cauza au actionat ca un magnet pentru vecinii lor, acestia integrandu-se in Uniune in valuri succesive.
La 1 mai 2004 10 noi membrii si-au facut intrarea oficiala in familia comunitara, momentul constituind un adevarat boom pentru Uniune, ea dublandu-si astfel, fata de inceputul anilor `90, numarul de membrii.
La sfarsitul anului 2004, la Summit-ul de la Bruxelles atentia romanilor a fost indreptata catre decizia de incheiere oficiala a negocierilor de catre UE cu Romania. Totusi, in plan international acest eveniment nu a captat prea mult atentia presei, in prim plan aparand promisiunea adresata Turciei cu privire la inceperea negocierilor de aderare.
Problema integrarii Turciei in Uniune este deosebit de delicata, atat prin prisma diferentelor culturale dar, mai ales, datorita factorului demografic si economic. Succesul negocierilor de aderare cu Ankara nu este garantat, dar cum pana acum acest tip de proces a dus intotdeauna la invitarea la aderare, se poate presupune ca intr-un viitor nu prea indepartat si Turcia va fi una din membrele UE.
Rezultatul alegerilor din Ucraina, respectiv venirea la putere a fortelor care au insistat in campania electorala pe o apropiere fata de vest in general si UE in particular, poate pune problema unei aderari candva in viitor si a Ucrainei la spatiul comunitar.
Multi oficiali europeni s-au declarat chiar in favoarea unei integrari in UE, chiar daca numai la la nivel economic, a statelor din zona Marii Mediterane. Astfel, conform unor planuri, acestea ar putea sa beneficieze de cele patru libertati comunitare si de integrare in piata unica europeana, urmand sa le fie refuzata doar participarea la procesul de decizie comunitar, respectiv reprezentarea in institutiile comunitare.
Cativa vad chiar Federatia Rusa ca parte a unei viitoare Uniuni, imagine totusi cam destul de greu de atins si in practica. Pentru a-i linisti, ministrul de externe rus, Sergei Lavrov, a considerat ca e bine sa puna punctul pe i si a declarat intr-un cotidian important german ca Rusia nu a luat niciodata in consideratie posibilitatea aderarii la UE nici macar in termeni doar teoretici.
Sergei Lavrov a spus: "Pozitia noastra oficiala este bine cunoscuta [...] noi dezvoltam relatii de parteneriat cu UE in concordanta cu acordul de parteneriat si cooperare existent, ce va ramane in vigoare pana in 2007".
Ministrul rus a adaugat ca, in prezent "principala noastra sarcina este sa dezvoltam "foi de parcurs" pe patru spatii comune (economie; libertate, securitate si justitie; cooperare in sfera securitatii externe; cercetarea stiintifica si educatie, inclusiv aspectele culturale). In timpul Summit-ului de la Moscova am convenit sa facem din aceste domenii o fundatie pentru cooperarea noastra. Speram sa dezvoltam "foile de parcurs" incepand cu startul urmatorului Summit de la Moscova programat pentru 10 mai. In acelasi timp, trebuie sa incepem sa ne gandim la ceea ce se va intampla dupa 2007, cand acordul de parteneriat si cooperare expira".
Sergei Lavrov a subliniat ca, desi exista posibilitatea prelungirii actualului acord si dupa 2007, ar fi de preferat ca "foile de parcurs" sa se aplice deja la acel moment iar relatia UE-Rusia sa devina astfel mai apropiata.
Conform ministrului de externe, directia majora de cooperare dintre Rusia si UE ramane cea de creare a unor acorduri mult mai cuprinzatoare in sfera liberului schimb de bunuri si servicii.
Referitor la recenta largire a UE cu 10 noi membrii, Lavrov si-a exprimat speranta ca aceasta nu va influenta in mod negativ cresterea relatiilor bilaterale cu UE.

Comunitatile europene, constituite conform regulilor dreptului international, sunt organizatii internationale având calitatea de organizatii regionale deschise de tip specializat.
Calitatea de stat membru nu este limitata la fondatori, la Comunitati putând adera si alte state europene. Nu este prevazuta posibilitatea retragerii sau excluderii statelor membre, insa acest lucru se va schimba odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei UE.
Dispozitiile tratatelor au reglementat doar conditiile de forma si de procedura ale aderarii, practica degajând o serie de alte conditii, cum ar fi: acceptarea tuturor realizarilor comunitare; aderarea concomitenta la cele trei comunitati; aderarea progresiva; aderarea nu poate sa puna în pericol obiectivele fundamentale ale Comunitatilor.
Alte conditii pentru admisibilitatea cererii de aderare sunt fie de natura principiala, nesanctionate din punct de vedere juridic (cum ar fi acceptarea integrala de catre statele candidate a dreptului comunitar originar, cât si a dreptului derivat si a principiilor generale) fie de natura politica, cum ar fi mentiunea din preambulul Tratatului C.E.E. - ca statele fondatoare invita sa se asocieze efortului lor si celelalte popoare din Europa “care împartasesc idealul lor”, fiind “hotarâte sa întareasca mentinerea pacii si a libertatii”.
Constituite initial din sase state membre, (Belgia, Franta, Italia, Olanda, Germania, Luxemburg). Comunitatile europene au cunoscut ulterior patru valuri succesive de “largiri” prin aderarea altor state europene - extinzându-se astfel spatiul comunitar.
Începând din 1961, Marea Britanie a staruit cu perseverenta sa adere la Comunitati - (depunând cererea de aderare la 9 august 1961), izbindu-se de refuzul Frantei. Astfel, în ianuarie 1963 generalul De Gaulle se opune aderarii Marii Britanii la Comunitati, întrerupând unilateral negocierile care se deschisesera, iar în 1967, veto-ul francez a împiedicat chiar începerea negocierilor.
Obstacolul francez a fost înlaturat prin retragerea presedintelui De Gaulle. La Conferinta la vârf de la Haga din 1 - 2 decembrie 1969 problema aderarii Marii Britanii la comunitati a fost analizata în alt context, presedintele Pompidou fiind de acord cu aderarea acesteia. La 30 iunie 1970 încep la Luxemburg negocierile pentru aderarea Marii Britanii, Irlandei, Danemarcei si Norvegiei, iar la 22 ianuarie 1972 se semneaza la Bruxelles acordul de aderare. Norvegienii decid însa prin referendum ca tara lor sa ramâna în afara comunitatilor, astfel ca dupa aceasta prima “largire” Comunitatile cuprindeau la 1 ianuarie 1973 doar noua membri.
O noua extindere s-a realizat prin aderarea Greciei la 1 ianuarie 1981 (Tratatul de adeziune fiind semnat la 28 mai 1979) si prin aderarea Spaniei si Portugaliei la 1 ianuarie 1986 (Tratatul de adeziune fiind semnat la 12 iunie 1985), ajungându-se la sporirea numarului statelor membre ale comunitatilor europene de la 9 la 12 state.
Având în vedere politica de deschidere a comunitatilor fata de alte state, au fost depuse noi cereri de adeziune din partea altor state dupa cum urmeaza: Turcia (14 aprilie 1987), Austria (17 iulie 1989), Cipru (4 iulie 1990), Malta (16 iulie 1990), Suedia (1 iulie 1991), Finlanda (18 martie 1992), Elvetia (20 mai 1992), Norvegia (25 noiembrie 1992).
De la 1 ianuarie 1995 numai trei state au devenit membre ale Uniunii Europene: Austria, Suedia si Finlanda. Pentru a doua oara, prin referendum, poporul norvegian s-a pronuntat împotriva intrarii în Uniune, astfel ca Norvegia a renuntat din nou la aderare.
La 1 mai 2004 au aderat oficial la Uniune alte 10 state: Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria.

Surse:

- Novosti
- Nicoleta Diaconu, Sistemul institutional al Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001
- Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura ACTAMI, Bucuresti, 2001

Opinia dumneavoastra !!!

Alte articole:

- UE mai aproape de vecinii sai 9 12 2004
- Israelul in UE ? 4 12 2004
- Politica UE fata de vecinii sai 13 05 2004

A se vedea:

- Site-ul Politicii Europene de Vecinatate
- "Documentul de Strategie" privind PEV
- Legislatia comunitara privind relatiile externe UE
- UE si Federatia Rusa
- EU-Russia Summit on 25 November 2004, in The Hague
- EU/Russia: The four “common spaces”
- Parteneriatul de cooperare si Parteneriat UE-Rusia
- Strategia comuna - UE si Rusia
- Delegatia Comisiei Europene in Rusia
- Biografie Sergei Lavrov