S-au speriat degeaba

Teama cetatenilor din statele vechi membre UE ca vor fi invadati dupa mai 2004 de forta de munca necalificata din noile tari membre s-a dovedit nejustificata.

Conform unui raport recent publicat, teama ca un val de muncitori necalificati din tarile noi membre ale Uniunii Europene va invada piata de munca a celorlalte state din UE s-a dovedit a fi nefondata.
Raportul, comandat de catre Vedior, una dintre cele mai mari companii de recrutare din lume, si realizat de catre Universitatea din Manchester, arata ca migratiile pe scara mare de muncitori necalificati dinspre statele noi membre catre cele mai vechi in Uniunea Europeana sunt putin probabile, cel putin pe termen mediu.
Cele mai multe dintre cele 15 state initial membre UE au impus masuri de prevenire, care pot sa impiedice ca pietele lor sa fie invadate de un val de muncitori necalificati. Aceste tipuri de restrictii difera foarte mult de la o tara la alta, mergand de la Suedia, care nu a limitat in nici un fel accesul strainilor pe piata ei de munca, pana la Germania, care a declarat ca va impune restrictii muncitorilor straini pana in 2011.
Acelasi studiu a aratat ca, dimpotriva, cei care au calificari inalte au mai mult tendinta de a emigra inspre vest, dar sunt impiedicati de blocaje de ordin cultural, birocratic si lingvistic, bariere considerate ca fiind in detrimentul dezvoltarii economice. De altfel, Presedintele Executiv de la Vedior, Zach Miles, a declarat ca obstacolul cel mai mare in mobilitatea muncii o reprezinta lipsa de recunoastere a calificarilor straine in interiorul spatiului european, iar Uniunea Europeana nu actioneaza in acest sens ca o piata unica.
Pentru a incerca sa rezolve problemele care tin de acest inconvenient, Comisia Europeana urmeaza sa lanseze la Luxembourg, la 31 ianuarie, „europass”-ul, care va cuprinde un CV cu o structura comuna in toate limbile, un pasaport Europass lingvistic, care va permite lucratorilor sa descrie competentele lor lingvistice, precum si alte trei documente, care le ofera celor care doresc, sansa de a-si arata calitatile angajatorilor.
Centrele Europass vor fi infiintate in 30 de state ( cele 25 membre UE, Turcia, Romania, Bulgaria, Norvegia si Islanda) pentru a consilia cetatenii in completarea documentelor necesare.

Ceea ce si-a propus de la început Comunitatea Economica Europeana a fost realizarea unei piete comune, în care sa fie asigurata atât libera circulatie a marfurilor, cât si a serviciilor, capitalului si fortei de munca. Dispozitiile Tratatului de la Roma precizeaza ca libera circulatie a persoanelor este unul din obiectivele fundamentale ce trebuie atins în vederea realizarii pietei comune. Prin art. 48, par. 1, s-a prevazut ca libera circulatie a lucratorilor sa fie realizata în cadrul Comunitatii pâna cel mai târziu la sfârsitul perioadei de tranzitie.
În aplicarea dispozitiilor Tratatului de la Roma au fost adoptate o serie de acte normative comunitare care au reglementat progresiv libera circulatie a lucratorilor si anume :
- Regulamentul 15/1961 care a statuat principiul potrivit caruia orice cetatean al Comunitatii putea sa obtina un loc de munca în alt stat membru, în conditiile în care locul respectiv nu era ocupat de cetatenii acelui stat;
- Regulamentul 38/64 care a determinat reducerea masurilor de discriminare între cetatenii statului pe teritoriul caruia se desfasoara activitatea si cei ai celorlalte state membre care se angajeaza în statul respectiv;
- Regulamentul 1612/68 care a ramas si în prezent în vigoare cu unele modificari ulterioare. Dispozitiile acestui regulament au eliminat discriminarile existente si au consacrat pe deplin libera circulatie a lucratorilor în Comunitate.
Libera circulatie a lucratorilor este îngradita numai în doua situatii, strict delimitate, care pot constitui exceptii. Prima reiese din continutul articolului 48 alin. 4 din Tratatul de la Roma. Astfel, nu sunt incluse în sfera sa de reglementare locurile de munca din sectorul public. Acest sector cuprinde locurile de munca ce presupun exercitarea autoritatii publice conferita de legislatia nationala si respectiv locurile de munca ce prin activitatea desfasurata asigura protectia si realizarea intereselor fundamentale ale statelor membre.
În al doilea rând, libera circulatie a lucratorilor poate fi limitata pentru motive de ordine publica, de securitate publica ori de sanatate publica.
Acordul de la Schengen a fost semnat la 14 iunie 1985 de catre reprezentantii Olandei, Belgiei, Luxemburgului, epublicii Federale Germania si Republicii Franceze.
Compus din 32 de articole, acest Acord constituie o declaratie de intentie prin care statele semnatare se angajeaza sa faciliteze, pe cât posibil, trecerea frontierelor lor interioare si sa puna în aplicare masurile de cooperare necesare suprimarii controlului. Partile contractante au precizat ca înteleg sa nu aduca atingere nici suveranitati nationale si nici libertatilor individuale ale cetatenilor. Ele propun, în schimb, armonizarea tuturor legislatiilor nationale în materie, precum si coordonarea aplicarii lor.
Mecanismele de aplicare ale Acordului au presupus si presupun înca, în planul intern al statelor membre UE, masuri legislative supuse adoptarii Parlamentelor nationale, în functie de prevederile propriilor Constitutii, iar la nivel comunitar s-a semnat Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985, în iunie 1990.

Sursa: UEobserver

Opinia dumneavoastra !!!

Alte stiri:

- Si in Olanda creste numarul muncitorilor comunitari 17 08 2004
- Val de muncitori din UE spre Irlanda 11 08 2004
- O invazie care nu a avut loc 8 07 2004

A se vedea:

- Raport Vedor - Cultural, Language and Economic Barriers Prevent Qualified Workers from Central and Eastern Europe Migrating to the West
- Libertatea de circulatie a lucratorilor
- Legislatia comunitara privind libertatea de circulatie a lucratorilor