Scandal la Comisie 19 04 2005

Purtatorul de cuvant al Comisiei Europene incearca sa ii apere pe presedintele executivului european si comisarul european pentru comert de acuzatiile ca ar fi incalcat obligatiile lor prin petrecerea de vacante luxoase pe gratis alaturi de prieteni bogati.

Oficialii europeni, mai ales cei care ajung sa compuna executivul european au o calitate care ii diferentiaza clar de oamenii de rand. Imediat ce isi ocupa postul la Bruxelles devini duali, astfel, pe de o parte sunt in continuare cetateni ai statului de care apartin, pe de alta parte sunt complet independenti de acesta. De curand au mai adaugat si calitatea de a accepta servicii din partea diverselor companii europene in viata privata si a fi complet independenti fata de ele in viata profesionala. Aceasta ultima calitate este si cea invocata de purtatorul de cuvant al Comisiei Europene in apararea sefului sau acuzat ca a acceptat pe gratis o croaziera evaluata la 20.000 de euro.
Ce s-a intamplat de fapt ? Un europarlamentar eurosceptic britanic, Nigel Farage, l-a acuzat pe seful Comisiei Europene de comportament neadecvat functiei in care se afla. Cotidianul german Die Welt a detaliat acuzele, aratand ca este vorba de efectuarea pe gratis a unei calatorii de placere pe un iaht.
Francoise Le Bail, purtatoarea de cuvant a Comisiei, a raspuns acuzatorilor ca Barroso "era in afara cadrului impus de functia sa profesionala" si oricum calatoria a fost sponsorizata de un vechi prieten, magnatul din Geneva Spiro Latsis.
Croaziera in cauza a avut loc pe iahtul miliardarului grec Latsis intre 22 si 28 august 2004.
Articolele Tratatului fac referire speciala la completa indepenedenta pe care membrii Comisiei trebuie sa o aiba. Ei nu trebuie nici sa ceara si nici sa primeasca instructiuni de la nici un guvern sau alt organism.
Conform Tratatului si Codului de conduita al comisarilor europeni, acestia trebuie ca si in viata lor privata sa se comporte intr-o maniera conforma cu demnitatea pozitiei pe care o ocupa. Comportamentul lor nu trebuie sa lase loc nici unei interpretari privind eventuale conflicte de interese, asa ca, in pofida faptului ca Latsis si Barroso se cunosc din anii studentiei, intalnindu-se la Universitatea de la Geneva, vastele afaceri ale primului si vastele competente europene ale celui de-al doilea duc la un cocteil destul de controversat.
Tot conform Codului de conduita al comisarilor europeni, acestia nu trebuie sa accepte nici un dar a carui valoare este mai mare de 150 de euro. Daca primesc un astfel de dar trebuie sa il inmaneze departamentului de protocol al Comisiei.
Se pare ca exemplul sefului a fost urmat si de membri ai echipei sale, comisarul european pentru comert, Peter Mandelson, admitand ca a acceptat invitatia de petrecere a unei vacante private in Jamaica. In cazul acestuia, Le Bail a spus ca inca se investigheaza circumstantele exacte pentru a se putea vedea daca au fost incalcate prevederile legislatiei comunitare. Oricum, ea a subliniat ca Mendelson nu a fost in Jamaica insa a fost in perioada 30 decembrie - 3 ianuarie in Caraibe. In acest timp ar fi stat impreuna cu "prieteni personali si vechi care nu au nici o legatura cu Comisia".

Ca si alti functionari comunitari, dar mai ales din prisma functiei importante ocupate, comisarii europeni au ca privilegii si imunitati de prim plan urmatoarele:
- imunitatea de jurisdictie pentru actele savârsite în exercitarea atributiilor ce le revin, ca oficiali ai Comunitatilor europene, imunitate care îsi mentine efectele si dupa încetarea activitatii în cadrul Comisiei, însa, în raport cu raspunderea pe care o pastreaza în continuare;
- scutirea de impozite pe salarii si alte drepturi banesti acordate, în exercitarea lor, de catre organele comunitare. De fapt, la învestirea în calitate de reprezentant al statului, fiecare comisar se angajeaza printr-o procedura solemna sa respecte pe întreaga perioada a învestiturii, precum si dupa aceea, obligatiile ce îi revin. Ei presteaza, astfel, un juramânt în fata Curtii de justitie. Totodata, este obligatorie asigurarea aceleiasi atitudini, de independenta, si din partea statelor membre care înca de la început s-au angajat sa o respecte excluzând orice încercare de a influenta, într-un sens sau altul, pe oricare dintre membrii Comisiei . Din aceste considerente, delegatilor le sunt interzise toate activitatile care sunt incompatibile cu demnitatea primita. Le este interzis, spre exemplu, sa fie membrii ai Parlamentelor nationale sau ai Parlamentului european. Nu pot ocupa nici alte functii care le-ar aduce avantaje la încetarea mandatului.
Mandatul comisarilor poate înceta în mod individual si în mod colectiv. În prima ipoteza, cauzele pot fi:
a) demisia;
b) demiterea din oficiu, care nu poate fi pronuntata decât de Curtea de Justitie, la cererea Consiliului sau a Comisiei, pentru „greseli grave” sau daca cel în cauza nu mai îndeplineste conditiile necesare exercitarii functiei;
c) decesul.
Încetarea colectiva a mandatului membrilor Comisiei poate avea loc printr-un vot de cenzura adoptat de Parlament sau prin demisia colectiva.
În istoria Comisiei europene exista un singur caz în care a avut loc o încetare colectiva a mandatului membrilor Comisiei. Este vorba despre demisia în bloc a colegiului Comisiei Europene survenita la 15 martie 1999, caz unic în istoria Uniunii Europene.
La 17 decembrie 1998 Parlamentul European a refuzat descarcarea bugetara a activitatii Comisiei Europene pentru anul 1996. Consecinta a acestui act, un grup de 71 eurodeputati au depus o motiune de cenzura împotriva Comisiei. Supusa la vot la 14 ianuarie 1999, aceasta a fost respinsa de catre plenul PE, pretul acestei respingeri fiind însa instituirea unui comitet de ancheta format din cinci experti independenti care sa verifice corectitudinea afirmatiilor privind gestiunea incorecta pe care anumiti membri ai Comisiei ar fi facut-o în exercitarea atributiilor ce le reveneau.
În fapt, refuzul Parlamentului European de a acorda descarcarea bugetara are la origine o serie de acuzatii de iregularitati în gestiunea financiara a Comisiei Europene, inclusiv acuzatii de frauda, care au stat la originea conflictului ce a opus parlamentul si executivul european. Aceste dosare au influentat decizia Parlamentului European în procedura de descarcare bugetara pentru anul 1996 desi, în realitate, majoritatea faptelor incriminate nu aveau nici o legatura cu exercitiul bugetar respectiv, ele având loc, fie înainte, fie dupa 1996.
Pe scurt, acuzatiile aveau în vedere activitati desfasurate de Oficiul de ajutor umanitar al UE (ECHO) — cu referire directa la actiuni din spatiul ex-iugoslav si regiunea Marilor Lacuri din Africa, gestiunea programelor MED , activitatea Biroului de asistenta tehnica pentru programul de formare profesionala „Leonardo da Vinci”, iregularitati în functionarea serviciului de securitate al institutiilor europene precum si scandalul declansat de divulgarea de informatii confidentiale de catre un functionar al Comisiei Europene.
In 1999, pentru a evita întrunirea majoritatii cerute de adoptarea motiunii de cenzura, Comisia a acceptat propunerea PE de constituire a unui comitet de ancheta care sa analizeze acuzatiile mentionate anterior si sa publice un raport în acest sens pâna la 15 martie 1999. Presedintele Comisiei Europene din acel moment, luxemburghezul Jacques Santer, a promis ca institutia pe care o conduce se va conforma concluziilor comitetului de ancheta. Rezultatul activitatii acestuia, intitulat „Primul raport privind acuzatiile de frauda, proasta gestiune si nepotism” numara peste 140 pagini.
Desi un singur comisar este acuzat în mod direct de încalcarea deontologiei profesionale si favoritism flagrant - este vorba despre Edith Cresson, fost prim ministru al Frantei - o serie de alti membri ai Comisiei, inclusiv presedintele Jacques Santer, se faceau vinovati, conform documentului mentionat, de neglijenta, proasta administrare si tolerare a unor acte de indisciplina. Pe lânga acestea, raportul constata implicarea Comisiei în actiuni a caror amploare depasea capacitatea sa de gestiune si rolul atribuit prin Tratate.
Prezentarea raportului „Comitetului înteleptilor” a determinat o reactie imediata din partea PE, care a cerut demisia Comisiei. Jacques Santer a anuntat acest lucru câteva ore mai târziu, în noaptea de 15-16 martie 1999.

Surse:

- EUobserver
- EUbusiness
- BBC
- Die Welt
- Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, Drept institutional comunitar european, Editura Actami, Bucuresti, 1999
- Ovidiu Tinca, Drept comunitar general, Editura Didactica si Pedagogica R. A., Bucuresti, 1999
- Ion Jinga, Uniunea Europeana, Realitati si perspective, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999
- Andrei Popescu, Ion Jinga, Organizatii europene si euroatlantice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001

Opinia dumneavoastra !!!

Alte articole:

- Iregularitati financiare la UE 16 04 2005
- Sanctionarea eurodeputatilor 11 03 2005
- Reducerea costurilor functionarii institutiilor UE 10 03 2005
- O caruta de bani pentru parlamentarii europeni 4 03 2005
- Barroso uita de independenta 16 02 2005
- Salariile eurodeputatilor 4 02 2005
- Eurodeputatii vor o imagine mai buna 13 01 2005
- Premiat pentru dezvaluirea coruptiei din UE 8 01 2005
- Comisar cu probleme din cauza menajerei 4 01 2005
- Votul a trecut, scandalul continua 19 11 2004
- Masoneria la Comisie 10 11 2004
- Barroso tine la imagine 20 09 2004
- Controverse privind noii comisari europeni 16 09 2004
- Scandal in jurul viitorului comisar european pentru agricultura 18 08 2004
- Barroso a fost confirmat de parlamentari 2 07 2004
- Prodi, si in caruta si in teleguta 13 05 2004

A se vedea:

- Presedintele Comisiei Europene
- Despre José Manuel Barroso
- Comisarul european pentru comert
- Despre Peter Mandelson
- Codul de conduita a comisarilor europeni