| Comisia
Europeana a dat semnalul la mijlocul acestei saptamani unei schimbari
de proportii in esalonul inalt al birocratiei bruxelleze. Acesta
este format din cei 35 de directori generali ce conduc fiecare
cate un domeniu de actiune, semanand cumva cu modelul ministerelor
de la nivelul national.
Dupa scandalul din 1999 ce a dus la caderea Comisiei Santer, a
devenit o practica in executivul comunitar ca functionarii de
rang inalt sa faca schimb de locuri o data la cinci ani. In plus
fata de aceasta, regulile de functionare a Comisiei interzic prezenta
in fruntea unui Directorat General a unei persoane ce are aceeasi
nationalitate cu aceea a comisarului european de care depinde.
Astfel, dat fiind ca anul trecut si-a inceput mandatul o noua
Comisie, unul din motivele schimbarilor a fost si aceasta coincidenta
de cetatenie.
Schimbarile au fost anuntate miercuri (9 noiembrie 2005) de catre
seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Acesta a pastrat
in secret continutul listei cu schimbari pentru a preveni existenta
unor presiuni de ultim moment ce ar fi putut veni din partea membrilor
UE. Si asa negocierile au fost destul de complicate, durand de
10 luni.
Conform celor prezentate de Barroso, irlandeza Catherine Day a
fost numita acolo unde nici o femeie nu a mai ajuns, respectiv
la sefia sistemului birocratic al Comisiei Europene. Ea a preluat
de la compatriotul ei, David O'Sullivan, functia de secretar general
al executivului comunitar, o pozitie de prim rang in sistemul
institutional european.
Catherine s-a nascut in 1954 si este un functionar european de
cariera, intrand in Comisie inca din 1979 cand a lucrat in departamentul
industrie. A lucrat dupa aceea in cabinetele comisarilor Richard
Burke, Peter Sutherland si Leon Brittan. A fost director si director
general adjunct in departamentul de relatii externe si extindere,
din 2002 trecand ca sefa a departamentului mediu.
Presedintele Comisiei Europene a aratat intr-o declaratie cu privire
la noile schimbari in institutia ce o conduce: "Numirea Catherinei
Day ca secretar general, desi bazata pe insasi meritele sale,
este emblematica pentru angajamantul nostru privind balanta genurilor".
Si comisarul european insarcinat direct cu administratia comunitara,
Siim Kallas, a insistat, in conferinta de presa unde a comentat
schimbarile, pe problema promovarii femeilor: "Balanta genurilor
din prezent in cadrul personalului Comisiei nu este in favoarea
doamnelor. Dar va fi mai bine. Obisnuiam sa avem trei femei ca
director general, iar acum vor fi cinci. In curand vor fi sase,
si dupa aceea sapte".
Trebuie notat, referitor la spusele lui Kallas, ca in 2004 Comisia
isi stabilise ca tinta promovarea la nivelul de director general,
director general adjunct sau director a sapte femei. La fel, femeile
beneficiaza la Comisie de doar 23% dintre promovarile la nivel
de management mediu spre deosebire de tinta fixata de 27%.
Pe langa problema de egalitate sexuala se pune si aceea de egalitate
geografica, deoarece reprezentanti ai noilor state membre in posturile
directoriale din Comisie nu prea sunt. Kallas a spus ca in aceasta
privinta "meritul trebuie sa aiba intaietate" asa ca
mai intai vor fi distribuite catre noii membrii cateva posturi
de directori general adjunct pentru a capata experienta necesara
accederii la nivelul de directori generali.
Revenind la schimbari, O'Sullivan nu a ramas pe din afara sistemului
ci a prins chiar o pozitie destul de buna, fiind numit director
general pentru comert in locul danezului Peter Carl, acesta din
urma completand cercul prin preluarea de la Catherine Day a conducerii
departamentului mediului.
Aducerea lui Carl in fruntea DG mediu a fost intampinata cu suspiciune
de catre militantii ecologisti, el fiind caracterizat de unul
dintre acestia ca fiind prea apropiat de grupurile industriale
de lobby de la Bruxelles si in plus o persoana putin deschisa
dialogului. De altfel si schimbarea sa din fruntea DG comert se
pare ca a fost datorata unor circumstante negative, respectiv
frictiunilor pe care le-a avut cu seful sau direct, comisarul
european pentru comert, britanicul Peter Mendelson. opiniile acestora
ciocnindu-se in chestiuni importante, cum a fost de exemplu cea
a importului de textile din China.
Victima cea mai importanta a schimbarilor este francezul François
Lamoureux ce conducea pana acum departamentul transporturilor.
El a criticat in trecut agenda liberala a presedintelui Comisiei,
asa ca acum s-a trezit in postura de a se afla la dispozitia portughezului
pentru a-i fi incredintata o viitoare misiune inca nedeterminata.
Ca o contrabalansare a pierderii lui Lamoureux, Parisul a primit
DG Agricultura care a fost incredintat francezului Jean-Luc Demarty.
Totusi, acest departament incepe sa isi piarda din importanta
in favoarea departamentului comert incredintat lui O'Sullivan.
Motivul este legat de negocierile la care participa acum UE in
cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului in problema agricola.
Iar, parca pentru a face pastila mai amara pentru urmasii galilor,
O'Sullivan este cunoscut drept un avocat al pietei libere, de
aceea nu isi va pleca urechea cu bunavointa la pretentiile franceze
de pastrare a politicii agricole comune in parametrii actuali.
Fosul sef de la agricultura, José Manuel Silva Rodriguez,
a primit conducerea departamentului cercetarii.
Pe langa indepartarea lui François, bagajele i-au fost
puse in brate si unei alte persoane cheie a Parisului la Bruxelles,
purtatorul de cuvant al presedintelui Comisiei, Francoise Le Bail.
Aceasta a ajuns in postul de adjunct al directorului general Intreprindere.
Un alt francez de frunte din schema bruxelleza, actualul director
general de la afaceri sociale si forta de munca Odile Quintin
va ramane in schema, urmand sa faca doar schimb de locuri cu directorul
general de la educatie si cultura Klaus van der Pas.
Schimbarileu au fost comentate puternic de presa occidentala,
Comisia jucand un rol central in ansamblul comunitar iar directorii
generali, chiar daca nu au faima comisarilor, au o mare importanta.
Le Figaro a deplans actiunea de la mijlocul saptamanii, vazand
in ea o scadere a importantei Frantei si o crestere pentru cea
a anglo-saxonilor si a liberalilor. Financial Times insa a negat
ca anglo-saxonii ar avea in special motive de bucurie.
Cotidianul de stanga Liberation a vazut drept cel mai important
punct inscris de liberali indepartarea lui François Lamoureux,
o "bestie neagra" pentru fanii pietei libere si o vestigie
bruxelleza a zilelor Comisiei Jacques Delors. Aceasta concluzie
a fost impartasita si de britanicul Telegraph, ziar de dreapta,
care a aratat intr-un articol: "Britania si aliatii sai nu
au putut sa-si ascunda usurarea cu privire la plecarea in special
a unui francez, François Lamoureux".
Le Monde analizeaza mai ales ce s-a intamplat la DG comert, unde
venirea lui David O’Sullivan este vazuta ca apropierea UE
de pozitia partenerului de peste Atlantic in problema negocierilor
OMC privind agricultura. |
