Si slovenii cu euro
Spatiul zonei euro s-a mai imbogatit cu o tara, in timp ce altele si-ar dori si ele sa intre iar unele nu stiu cum sa amane mai mult momentul.

(Dan Nita) Articol:

Slovenia, mica, voinica si entuziasta

De la lansarea in circulatie a monedelor si bancnotelor euro au trecut exact 5 ani. Moment aniversar care a coincis si cu intrarea in zona euro a unui al treisprezecea stat, Slovenia. Astfel, aceasta mica republica din fostul spatiu iugoslav, care a avut in 2006 o crestere economica de 4,8%, o inflatie de 2,5% si o rata a somajului de 6,1%, se dovedeste a fi cea mai voinica dintre coechipierele sale de val de integrare.
Schimbarea in domeniul monetar nu constituie o premiera pentru majoritatea slovenilor, actuala moneda nationala, tolarul, fiind lansata in 1991. Aceasta isi luase numele dupa taler, o veche moneda europeana ce a circulat timp de sute de ani.
Este de notat ca dintre cetatenii statelor ce au aderat acum 3 ani la Uniune, slovenii sunt si unii dintre cei mai entuziasti cu privire la euro. Acest fapt se datoreaza in parte si vecinatatii si stranselor legaturi cu doua tari care deja au adoptat euro, Italia si Austria. Astfel, conform unui eurobarometru recent, mai mult de 90% din populatia Sloveniei a vazut iar mai mult de 83% au folosit deja euro.
Slovenia este o obisnuita a deschiderii de drumuri pentru noii membri ai UE, ea urmand sa fie si prima tara dintre acestia care va detine presedintia UE. Momentul este destul de apropiat, mandatul ei trebuind sa inceapa de la 1 ianuarie 2008.

Schimbare de tip "bing bang"

Lubliana a optat pentru o schimbare de moneda in forta, alocand doar doua saptamani pentru circulatia in paralel a fostei monede nationale cu cea europeana. In aceasta perioda toate bancile slovene vor schimba gratis vechea moneda in cea noua, iar de la jumatatea lunii urmand sa ramana insarcinata cu acest proces doar Banca Centrala.
Pentru desfasurarea cu succes a operatiunilor de schimb, Banca Centrala a aprovizionat cu euro inca din septembrie celelalte banci.
Cu toate ca in mod normal 1 si 2 ianuarie sunt zile nelucratoare in Slovenia, 52 de banci din 42 de orase au avut program scurt de cate 4 ore pe zi, pentru a permite slovenilor sa isi schimbe tolarii in euro. Banca Centrala a fost cea care a dat exemplu, permitand cetatenilor sa faca schimbul ieri intre miezul noptii si 1 noaptea la un ghiseu special deschis cu aceasta ocazie.

Temeri privind o eventuala crestere de preturi

Dupa experienta lui 2002, cand in cele 12 state care au pornit atunci la drum cu euro s-au inregistrat cresteri de preturi spectaculoase in anumite domenii, atat guvernul sloven cat si Comisia Europeana au incercat sa ia anumite masuri. Astfel, inca din martie anul trecut s-a introdus in magazine dubla afisare la preturi, atat in euro cat si in tolar, urmand ca ea sa fie mentinuta pentru inca jumatate de an.

Sarbatoare, festivitati, tot tacamul

Dupa cum era de asteptat, revelionul de anul acesta a stat sub semnul trecerii la euro. Simbolul lui a fost vizibil peste tot in Slovenia, pe tricouri, steaguri sau baloane. La fel, conform sablonului cunoscut, politicienii importanti ai micii tari au fost printre primii care au scos din automate euro in noaptea dintre ani si s-au tinut de discursuri festiviste si optimiste.

Cursul de schimb

Conform unei decizii luate de Consiliul ECOFIN in iulie 2006, rata de schimb la care se va schimba tolarii este de 1 euro la 239.64 de tolari.

Si altii au vrut

Conform Tratatului de Aderare. toate cele 10 tari ce au aderat la UE in 2004 sunt obligate sa adopte euro.
Estonia si Lituania ar fi dorit sa intovaraseasca si ele Slovenia anul acesta, insa conditiile drastice ce trebuiesc indeplinite de o tara pentru a introduce moneda unica europeana s-au dovedit de netrecut.

Unii vor in 2008 si 2009

Din 2008 este de asteptat ca zona euro sa creasca la 15 state, prin integrarea in ea si a Ciprului si a Maltei. Insa pentru a avea loc respectivul eveniment trebuie ca anul acesta Comisia Europeana si Banca centrala Europeana sa confirme indeplinirea cerintelor necesare introducerii euro. Perspectivele par optimiste, ultimele rapoarte ale executivului european sugerand ca atat Nicosia cat si Valetta se afla pe drumul cel bun.
Slovacia isi doreste si ea sa introduca relativ rapid euro, sperand ca evenimentul sa aiba loc in 2009.

Unii mai tarziu, mult mai tarziu

Nu toate tarile sunt entuziaste de perspectiva renuntarii la moneda nationala. Astfel, printre tarile care vor sa amane cat mai mult intrarea in zona euro se remarca Republica Ceha, care si-a fixat ca tinta 2012, si Ungaria, care priveste spre 2013.

Pe scurt despre introducerea euro

In 1988, la adunarea de la Hanovra, liderii europeni au dat unda verde pentru crearea unui Comitet însarcinat cu prefigurarea Uniunii Monetare, condus de Jacques Delors. Raportul care a fost prezentat de acesta a propus un plan de tranzitie la Uniunea Economica si Monetara (UEM) în trei etape.
L a Maastricht, liderii europeni au semnat un Tratat (TUE), care a constituit baza trecerii la UEM si au fixat termenul limita de lansare a monedei unice în 1999.
La 15 iulie 1997, Institutul Monetar European a luat decizia utilizarii unui simbol codificat pentru euro, acesta fiind înregistrat la Organizatia Internationala pentru Standardizare. Creatorii simbolului euro s-au inspirat de la grecescul Epsilon si de la prima litera a cuvântului Europa; acesta este taiat de doua linii paralele, pentru a se indica stabilitatea monedei euro (€).
La data de 2 mai 1998 Uniunea Europeana a selectat tarile care urmau sa participe la EURO dupa o analiza asupra felului cum aceste tari au îndeplinit urmatoarele criterii de convergenta:
- inflatia sub 3%;
- rata dobânzilor pe termen lung sub 8,5%;
- deficitul bugetar sub 3% din PNB;
- gradul de îndatorare guvernamentala sub 6% din PNB;
- valuta nationala sa faca parte din SME minimum 2 ani.
Potrivit Regulamentului CE nr. 1466/97 din 7 iulie 1997, cu privire la Supravegherea Politicilor bugetare si Supravegherea si Coordonarea Politicilor Economice, statele incluse urmau sa înainteze Consiliului si Comisiei Europene periodic, rapoarte privind urmatoarele domenii:
- obiectivele pe termen mediu privitoare la pozitia bugetara;
- proiectiile cu privire la dezvoltarea economica si a principalilor indicatori economici, care sunt relevanti pentru realizarile programului de stabilitate;
- descrierea masurilor de ordin bugetar si economic pentru realizarea obiectivelor programului de stabilizare;
- analizarea schimbarilor în pozitia bugetara si a îndatoriri statului, survenite prin influenta produsa de trendul indicatorilor economici cuprinsi în diversele proiectii prezentate de statele membre.
TUE a sugerat instituirea UEM în trei faze.
Faza 1(1992-1993)
A fost gândita ca o consolidare a statu-quo.
Prioritatea în aceasta faza este data îndeplinirii conditiilor de convergenta monetara si bugetara. Sunt stabilite, astfel, patru criterii de convergenta:
- stabilitatea preturilor, în sensul ca rata inflatiei nu trebuia sa depaseasca cu mai mult de 1,5% din media celor trei state cu cea mai mica inflatie;
- rata dobânzii nu trebuia sa varieze cu mai mult de 2% fata de media celor trei state cu cele mai scazute rate ale dobânzilor pe termen lung;
- deficitul public al tarilor participante nu trebuia sa depaseasca 3% din PIB, iar datoria publica sa fie mai mica decât 60% din PIB;
- stabilitatea ratelor de schimb, care trebuiau sa se mentina în interiorul marjei de fluctuatie autorizate.
Faza a II-a (1994-1999)
Aceasta faza a dus la stabilirea noilor structuri ale UEM, respectiv:
- Institutul Monetar European (IME), cu sediul la Frankfurt pe Main, care sa asigure tranzitia la Banca Centrala Europeana, Sistemul European al Bancilor Centrale si moneda unica; IME era format din guvernatorii bancilor centrale ale tarilor UE.
- Banca Centrala Europeana (începând cu iulie 1998) înlocuieste treptat IME si va forma, împreuna cu bancile nationale, Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Acest model al BCE se inspira din modelul federal al Bundesbank care decide politica monetara pusa apoi în practica de bancile centrale ale landurilor.
Faza a III-a. Transferul responsabilitatilor
Aceasta faza consta, practic, în fixarea irevocabila a ratelor de schimb si introducerea monedei unice, care s-a realizat începând cu 1999. În timpul unei perioade de tranzitie de trei ani (pâna la 31 decembrie 2001), monedele nationale au fost înca schimbate contra monedei unice, în acest timp, BCE si SEBC (pietele financiare) vor functiona dupa moneda unica, persoanele fizice si întreprinderile folosind înca paritatea euro-moneda nationala.
La 1 ianuarie 1999 s-a lansat oficial euro în 11 state membre UE: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania. Grecia intra la începutul 2001.
Între l ianuarie si l iulie 2002 a fost o noua perioada de tranzitie, în timpul careia monedele nationale au fost retrase de pe piata. Începând cu data de l iulie 2002, moneda unica euro a fost singura acceptata pe piata europeana.

Surse:

Alte articole:

A se vedea: