Slovenia,
mica, voinica si entuziasta
De la lansarea
in circulatie a monedelor si bancnotelor euro au trecut exact
5 ani. Moment aniversar care a coincis si cu intrarea in zona
euro a unui al treisprezecea stat, Slovenia. Astfel, aceasta mica
republica din fostul spatiu iugoslav, care a avut in 2006 o crestere
economica de 4,8%, o inflatie de 2,5% si o rata a somajului de
6,1%, se dovedeste a fi cea mai voinica dintre coechipierele sale
de val de integrare.
Schimbarea in domeniul monetar nu constituie o premiera pentru
majoritatea slovenilor, actuala moneda nationala, tolarul, fiind
lansata in 1991. Aceasta isi luase numele dupa taler, o veche
moneda europeana ce a circulat timp de sute de ani.
Este de notat ca dintre cetatenii statelor ce au aderat acum 3
ani la Uniune, slovenii sunt si unii dintre cei mai entuziasti
cu privire la euro. Acest fapt se datoreaza in parte si vecinatatii
si stranselor legaturi cu doua tari care deja au adoptat euro,
Italia si Austria. Astfel, conform unui eurobarometru recent,
mai mult de 90% din populatia Sloveniei a vazut iar mai mult de
83% au folosit deja euro.
Slovenia este o obisnuita a deschiderii de drumuri pentru noii
membri ai UE, ea urmand sa fie si prima tara dintre acestia care
va detine presedintia UE. Momentul este destul de apropiat, mandatul
ei trebuind sa inceapa de la 1 ianuarie 2008.
Schimbare
de tip "bing bang"
Lubliana
a optat pentru o schimbare de moneda in forta, alocand doar doua
saptamani pentru circulatia in paralel a fostei monede nationale
cu cea europeana. In aceasta perioda toate bancile slovene vor
schimba gratis vechea moneda in cea noua, iar de la jumatatea
lunii urmand sa ramana insarcinata cu acest proces doar Banca
Centrala.
Pentru desfasurarea cu succes a operatiunilor de schimb, Banca
Centrala a aprovizionat cu euro inca din septembrie celelalte
banci.
Cu toate ca in mod normal 1 si 2 ianuarie sunt zile nelucratoare
in Slovenia, 52 de banci din 42 de orase au avut program scurt
de cate 4 ore pe zi, pentru a permite slovenilor sa isi schimbe
tolarii in euro. Banca Centrala a fost cea care a dat exemplu,
permitand cetatenilor sa faca schimbul ieri intre miezul noptii
si 1 noaptea la un ghiseu special deschis cu aceasta ocazie.
Temeri
privind o eventuala crestere de preturi
Dupa experienta
lui 2002, cand in cele 12 state care au pornit atunci la drum
cu euro s-au inregistrat cresteri de preturi spectaculoase in
anumite domenii, atat guvernul sloven cat si Comisia Europeana
au incercat sa ia anumite masuri. Astfel, inca din martie anul
trecut s-a introdus in magazine dubla afisare la preturi, atat
in euro cat si in tolar, urmand ca ea sa fie mentinuta pentru
inca jumatate de an.
Sarbatoare,
festivitati, tot tacamul
Dupa cum
era de asteptat, revelionul de anul acesta a stat sub semnul trecerii
la euro. Simbolul lui a fost vizibil peste tot in Slovenia, pe
tricouri, steaguri sau baloane. La fel, conform sablonului cunoscut,
politicienii importanti ai micii tari au fost printre primii care
au scos din automate euro in noaptea dintre ani si s-au tinut
de discursuri festiviste si optimiste.
Cursul
de schimb
Conform unei
decizii luate de Consiliul ECOFIN in iulie 2006, rata de schimb
la care se va schimba tolarii este de 1 euro la 239.64 de tolari.
Si altii
au vrut
Conform Tratatului
de Aderare. toate cele 10 tari ce au aderat la UE in 2004 sunt
obligate sa adopte euro.
Estonia si Lituania ar fi dorit sa intovaraseasca si ele Slovenia
anul acesta, insa conditiile drastice ce trebuiesc indeplinite
de o tara pentru a introduce moneda unica europeana s-au dovedit
de netrecut.
Unii
vor in 2008 si 2009
Din 2008
este de asteptat ca zona euro sa creasca la 15 state, prin integrarea
in ea si a Ciprului si a Maltei. Insa pentru a avea loc respectivul
eveniment trebuie ca anul acesta Comisia Europeana si Banca centrala
Europeana sa confirme indeplinirea cerintelor necesare introducerii
euro. Perspectivele par optimiste, ultimele rapoarte ale executivului
european sugerand ca atat Nicosia cat si Valetta se afla pe drumul
cel bun.
Slovacia isi doreste si ea sa introduca relativ rapid euro, sperand
ca evenimentul sa aiba loc in 2009.
Unii
mai tarziu, mult mai tarziu
Nu toate
tarile sunt entuziaste de perspectiva renuntarii la moneda nationala.
Astfel, printre tarile care vor sa amane cat mai mult intrarea
in zona euro se remarca Republica Ceha, care si-a fixat ca tinta
2012, si Ungaria, care priveste spre 2013. |
| In
1988, la adunarea de la Hanovra, liderii europeni au dat unda
verde pentru crearea unui Comitet însarcinat cu prefigurarea
Uniunii Monetare, condus de Jacques Delors. Raportul care a fost
prezentat de acesta a propus un plan de tranzitie la Uniunea Economica
si Monetara (UEM) în trei etape.
L a Maastricht, liderii europeni au semnat un Tratat (TUE), care
a constituit baza trecerii la UEM si au fixat termenul limita
de lansare a monedei unice în 1999.
La 15 iulie 1997, Institutul Monetar European a luat decizia utilizarii
unui simbol codificat pentru euro, acesta fiind înregistrat
la Organizatia Internationala pentru Standardizare. Creatorii
simbolului euro s-au inspirat de la grecescul Epsilon si de la
prima litera a cuvântului Europa; acesta este taiat de doua
linii paralele, pentru a se indica stabilitatea monedei euro (€).
La data de 2 mai 1998 Uniunea Europeana a selectat tarile care
urmau sa participe la EURO dupa o analiza asupra felului cum aceste
tari au îndeplinit urmatoarele criterii de convergenta:
- inflatia sub 3%;
- rata dobânzilor pe termen lung sub 8,5%;
- deficitul bugetar sub 3% din PNB;
- gradul de îndatorare guvernamentala sub 6% din PNB;
- valuta nationala sa faca parte din SME minimum 2 ani.
Potrivit Regulamentului CE nr. 1466/97 din 7 iulie 1997, cu privire
la Supravegherea Politicilor bugetare si Supravegherea si Coordonarea
Politicilor Economice, statele incluse urmau sa înainteze
Consiliului si Comisiei Europene periodic, rapoarte privind urmatoarele
domenii:
- obiectivele pe termen mediu privitoare la pozitia bugetara;
- proiectiile cu privire la dezvoltarea economica si a principalilor
indicatori economici, care sunt relevanti pentru realizarile programului
de stabilitate;
- descrierea masurilor de ordin bugetar si economic pentru realizarea
obiectivelor programului de stabilizare;
- analizarea schimbarilor în pozitia bugetara si a îndatoriri
statului, survenite prin influenta produsa de trendul indicatorilor
economici cuprinsi în diversele proiectii prezentate de
statele membre.
TUE a sugerat instituirea UEM în trei faze.
Faza 1(1992-1993)
A fost gândita ca o consolidare a statu-quo.
Prioritatea în aceasta faza este data îndeplinirii
conditiilor de convergenta monetara si bugetara. Sunt stabilite,
astfel, patru criterii de convergenta:
- stabilitatea preturilor, în sensul ca rata inflatiei nu
trebuia sa depaseasca cu mai mult de 1,5% din media celor trei
state cu cea mai mica inflatie;
- rata dobânzii nu trebuia sa varieze cu mai mult de 2%
fata de media celor trei state cu cele mai scazute rate ale dobânzilor
pe termen lung;
- deficitul public al tarilor participante nu trebuia sa depaseasca
3% din PIB, iar datoria publica sa fie mai mica decât 60%
din PIB;
- stabilitatea ratelor de schimb, care trebuiau sa se mentina
în interiorul marjei de fluctuatie autorizate.
Faza a II-a (1994-1999)
Aceasta faza a dus la stabilirea noilor structuri ale UEM, respectiv:
- Institutul Monetar European (IME), cu sediul la Frankfurt pe
Main, care sa asigure tranzitia la Banca Centrala Europeana, Sistemul
European al Bancilor Centrale si moneda unica; IME era format
din guvernatorii bancilor centrale ale tarilor UE.
- Banca Centrala Europeana (începând cu iulie 1998)
înlocuieste treptat IME si va forma, împreuna cu bancile
nationale, Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Acest
model al BCE se inspira din modelul federal al Bundesbank care
decide politica monetara pusa apoi în practica de bancile
centrale ale landurilor.
Faza a III-a. Transferul responsabilitatilor
Aceasta faza consta, practic, în fixarea irevocabila a ratelor
de schimb si introducerea monedei unice, care s-a realizat începând
cu 1999. În timpul unei perioade de tranzitie de trei ani
(pâna la 31 decembrie 2001), monedele nationale au fost
înca schimbate contra monedei unice, în acest timp,
BCE si SEBC (pietele financiare) vor functiona dupa moneda unica,
persoanele fizice si întreprinderile folosind înca
paritatea euro-moneda nationala.
La 1 ianuarie 1999 s-a lansat oficial euro în 11 state membre
UE: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania. Grecia intra la începutul
2001.
Între l ianuarie si l iulie 2002 a fost o noua perioada
de tranzitie, în timpul careia monedele nationale au fost
retrase de pe piata. Începând cu data de l iulie 2002,
moneda unica euro a fost singura acceptata pe piata europeana. |