Subsidiile agricole europene maresc diferenta dintre bogati si saraci

Un studiu recent critica efectele politicii agricole comune europene asupra cresterii economice a diferitelor regiuni UE in timp ce o campanie de transparenta cu privire la cheltuirea fondurilor comunitare aduce dezvaluiri incomode pentru unii oameni politici occidentali.

Preceptul biblic cu fericiti cei saraci cu duhu` e cat se poate de actual, bine transpus in ceva de genu "fericiti cei neinformati". Ce sa-ti mai faci nervi ba cu una ba cu alta, mai bine nu sti si stai si-ti bei in liniste berea ta :). Ca asa stau lucrurile o demonstreaza recentele dezvaluiri din presa occidentala cu privire politica agricola comuna a Uniunii Europene (PAC).
Olandezi sunt ultimii beneficiari ai unei recente campanii de informare cu privire la modul in care sunt utilizate fondurile PAC. Statele membre UE alesesera pana acum sa pastreze tacerea asupra modului cum sunt cheltuiti banii de la Bruxelles, insa semnalul catre transaprenta l-au dat deja doua tari, Marea Britanie si Danemarca.
OK, si ce au aflat locuitorii Tarilor de Jos ? Pai, una la mana ca au si ei Puwaki lor. Astfel, cel care trebuie sa imparta cu fondurile, respectiv ministrul agriculturii Cees Veerman, nu s-a lasat deloc pe din afara, beneficiind numai anul trecut de aproximativ 190.000 de euro fonduri comunitare pentru fermele sale din Franta si Olanda.
Si ma rog de ce nu ar fi beneficiat si el de ceva bani, daca, dupa cum s-a aflat in tara sa de bastina, insusi sotul comisarului european pentru agricultura, daneza Mariann Fischer Boel, a beneficiat binisor de fondurile europene ?
Haios ca si intr-o tara precum Marea Britanie, care ataca de zeci de ani sistemul PAC, campania de transparenta lansata in domeniu a pus cateva personalitati in situatii dificile. Astfel, s-a observat ca aristocratia britanica a beneficiat in mod disproportionat de fondurile europene, unii propietari de pamant primind in 2004 peste jumatate de milion de lire subsidii.
Pe de alta parte, UE se mandreste ca unul din obiectivele sale este echilibrarea diferentelor de dezvoltare economica dintre regiunile ce o compun. Totusi, conform unui studiu profund ce a durat doi ani de zile, s-a demonstrat ca unul din principalele instrumente utilizate de UE in lupta pentru reducerea disparitatilor, acelasi PAC, nu este eficient in acest sens deloc, ba putem sa spunem chiar dimpotriva. Concluziile studiului arata ca, in pofida recentelor reforme in sector, regiunile bogate din Germania, Marea Britanie, Franta si Olanda iau o bucata mult mai mare din totalul subsidiilor alocate de la Bruxelles pentru agricultura decat regiunile mai sarace din estul si sudul Uniuni, accentuandu-se astfel diferentele economice.
Aprope 80% din subsidii se duc catre sectorul cerealelor, al carnii de vita si cel al produselor lactate, predominant ancorate in nordul Europei, lasandu-se astfel o mai mica parte sa fie trimisa catre alte zone ale Europei, pentru sectoare precum cel viticol sau al uleiului de masline. De altfel, in regiunile mai bogate tendinta este sa existe ferme mai mari si astfel inegalitatile cresc.
Unul dintre autorii studiului, profesorul de la Universitatea din Newcastle Mark Shucksmith, a declarat ca diferentele citate mai sus sunt inregistrate deoarece PAC a fost construit inca de la inceput pentru a promova agricultura specifica tarilor din Europa de Nord intr-un mod in care sa ajute mai mult fermele de mari dimensiuni. El arata ca sistemul de subventionare pentru preturi duce la beneficii mai mari cu cat productia este mai mare, in acest fel mai multi bani se duc catre cele mai bogate regiuni.
Mark Shucksmith crede ca sperante pentru reformarea sistemului PAC sunt date mai mult de presiunile externe ale Organizatiei Mondiale ale Comertului decat de hotararea tarilor membre UE de a ajunge la un compromis. De altfel subiectul este cat se poate de fierbinte in prezent, Marea Britanie incercand sa aduca schimbari masive la PAC dar confruntandu-se cu opozitia hotarata a Frantei si Germaniei.

Politica agricola comuna (PAC) este una dintre cele mai integrate si mai vechi politici comunitare.
Înainte de realizarea pietei comune, politicile agricole ale statelor europene erau principalul domeniu de interventionism si protectionism. In mod traditional, agricultura era considerata un domeniu strategic, în care statul se simtea obligat sa intervina fie pentru a proteja pe fermieri de fluctuatiile ori amenintarile competitorilor externi, fie pentru a feri acest sector vulnerabil de amenintarile datorate conditiilor meteorologice sau fitosanitare nefavorabile.
In articolul 3 al Tratatului CEE se cerea adoptarea unei politici comune în domeniul agriculturii. Prevederile privind PAC sunt cuprinse în partea I, Libera circulatie a bunurilor, titlul II, articolele 38-47. Articolul 38 defineste produsele agricole si leaga politica agricola comuna de stabilirea pietei comune în general. Articolul 39 releva obiectivele originale, dar nu si natura politicii agricole comune (PAC). Articolul 40 specifica necesitatea unei organizari comune a pietelor agricole, excluzând orice discriminare între producatorii si consumatorii din Comunitatea Economica Europeana, impunând criterii comune si metode uniforme de calcul în dadrul politicii comune de preturi. Articolele 43 si 47 se refera la evolutia si tranzitia catre organizatii comune de piata.
Arhitectura viitoarei PAC a fost trasata mai târziu cu un an, la Conferinta de la Stressa din anul 1958. Aici s-a stabilit un sistem care a fost pus în aplicare de Comisia Europeana si guvernele celor sase tari membre la începutul anilor '60. Obiectivele PAC, stipulate în art. 39 al Tratatului de la Roma, erau urmatoarele:
a) cresterea productivitatii în agricultura prin modernizarea exploatatiilor agricole;
b) stabilizarea pietelor si, implicit, a preturilor;
c) garantarea disponibilitatilor de produse agricole în mod ritmic;
d) asigurarea unor preturi rezonabile pentru consumatorii din CEE;
e) asigurarea unui standard de viata echitabil populatiei agricole.
Dupa cum aratam si in articol, o mare parte din bugetul comunitar este destinat domeniului agriculturii iar statele membre sunt responsabile practic pentru toate platile facute, impunerea cotelor sau recuperarea cheltuielilor necorespunzator facute.
Instrumentele folosite pentru implementarea PAC sau actiunile intreprinse pentru realizarea obiectivelor acesteia au fost finantate prin intermediul Fondului European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA), fond prevazut in art. 40 al Tratatului CEE si constituit in 1962 prin regulamentul CEE 25/1962, modificat ulterior prin Regulamentul CEE 728/1970 si Regulamentul CE 1258/1999.
Procedura de descarcare a conturilor cere Comisiei sa se asigure ca fondurile primite de catre membrii UE au fost corect cheltuite de acestia. Pentru aceasta, executivul comunitar poate proceda la inspectii la fata locului, in fiecare an avand loc in jur de 200 de astfel de actiuni.
Comisia Europeana trebuie sa se asigure ca statele membre UE au implementat sisteme integrate de control care sa utilizeze tehnologii avansate, precum fotografierea fermelor cu ajutorul satelitilor sau verificari incrucisate realizate cu ajutorul bazelor de date computerizate.
Acolo unde Comisia Europeana constata ca procedurile de control dintr-un stat membru nu se conformeza regulilor comunitare va recupera sumele cheltuite gresit.
Sistemul de recuperare a fondurilor PAC cheltuite gresit a fost reformat in 1995 si se bazeaza in prezent pe doua proceduri.
Prima procedura este pur financiara si se bazeaza pe operatiuni de audit executate de personalul Comisiei. Aceasta procedura trebuie sa fie finalizata pana la 30 aprilie al fiecarui an.
A doua procedura se bazeaza pe inspectii realizate de Comisie.

Surse:

• EUobserver
• EUbusiness
• Financial Times
• International Herald Tribune
• Cezar Bîrzea, Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti, 2001
• Gabriela Carmen Pascariu, Uniunea Europeana. Politici si piete agricole, Editura Economica, Bucuresti, 1999
• Petre Prisecaru (coord), Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Economica, Bucuresti, 2004

Opinia dumneavoastra !!!

Alte articole:

- Comisia Europeana cere peste 100 de milioane de euro inapoi 25 07 2005
- Atentie la pamant ! 4 05 2005
- Produsele alimentare modificate genetic 21 04 2005
- Reforma de proportii a Politicii Agricole Comune 27 12 2004
- Taxe mai mari la bauturile alcoolice 2 09 2004
- Propuneri privind aditivii alimentari 12 10 2004
- Comisia Europeana autorizeaza importul de alimente modificate genetic 19 05 2004

A se vedea:

- Data – EU agricultural subsidies
- Comisia Europeana - Clearance of annual accounts of CAP expenditure
- Comisia Europeana - Agricultura
- Comisia europeana - Politica Agricola Comuna si Strategia de la Lisabona
- Comisia Europeana - Agricultura intr-o Europa a celor 25
- Comisia Europeana - Politica Agricola Comuna explicata
- Comisia Europeana - Finantarea Politicii Agricole comune
- Comisia Europeana - Politica Agricola Comuna - Largire - Romania
- SAPARD
- Regulamentul Consiliului 1258/1999 cu privire la finantarea Politicii Agricole Comune
- Comisarul european pentru agricultura si dezvoltare rurala
- Despre Fischer Boel
- Parlamentul European - Comitetul pentru agricultura si dezvoltare rurala
- Consiliul Uniuni Europene - Agricultura si Pescuit
- Ghid Uniunea Europeana - Agricultura
- Legislatia comunitara privind agricultura