UE creste cooperarea cu vecinii sai 2 03 2005

Uniunea Europeana se afla intr-un plin proces de restructurare, atat la nivelul functionarii sale cat si la cel al componentei. Extinderea din 2004 si valul prevazut pentru 2007, precum si perspectivele de dupa aceasta data, vor duce catre o Uniune de aproximativ 30 de state, adica o dublare in marimea pe care o avea in urma cu o decada.
Procesul de extindere se bazeaza in principal pe dorinta tarilor europene nemembre de a intra in clubul european si de a-i impartasi astfel stabilitatea economica si nivelul ridicat de trai. Totusi, nu toti vecinii Uniunii au reusit inca sa se inscrie pe cursul aderarii, unii din cauza situatiei economice iar altii din cauza situarii geografice. Pentru acestia, Bruxelles-ul a pregatit o "Politica Europeana de Vecinatate" (PEV) in cadrul careia se strang relatiile economice, politice, culturale si de securitate.
Comisia Europeana a recomandat astazi intensificarea relatiilor cu Egiptul, Libanul, Armenia, Azerbaijan si Georgia. Aceasta cerere se bazeaza pe rapoartele de tara pentru cele 5 tari publicate de executivul comunitar tot astazi.
Pe baza rapoartelor citate mai sus, Consiliul este invitat sa decida daca se vor negocia Planuri de Actiune in concordanta cu Politica Europeana de Vecinatate cu cele trei tari sudcaucaziene, in conditiile in care o decizie in acest sens a fost luata deja cu privire la Egipt si Liban, desi in cazul ultimei se asteapta clarificarea situatiei politice.
Planurilor de Actiune vor trebui sa defineasca o agenda comuna de actiune pentru urmatorii trei sau cinci ani, scopul final fiind acela al intaririi cooperarii politice si a integrarii economice.
Comisarul european pentru Relatii Externe si Politica de Vecinatate, Benita Ferrero-Waldner, a declarat ca: "Pentru Politica de Vecinatate, 2005 va fi anul de livrare - vom incepe implementarea Planurilor de Actiune deja adoptate si vom dezvolta cat mai curand posibil Planuri de Actiune cu Egiptul si Libanul, si, sper, cu cele trei tari din Sudul Caucazului. Provocarea pentru UE si partenerii nostrii va fi sa transformam angajamentele si aspiratiile din Planuri in realitati, prin reforme masurabile care sa aduca beneficii concrete tarilor noastre vecine si cetatenilor lor".
Planuri de Actiune au fost deja negociate cu Israel, Iordania, Moldova, Maroc, Autoritatea Palestiniana, Tunisia si Ucraina.
Cele 5 tari care fac subiectul recomandarilor de astazi ale Comisiei se afla in puncte diferite in cadrul PEV. Astfel, in cazul Egiptului Acordul de Asociere a intrat in vigoare iar in cazul Libanului acest lucru este iminent, pe cand celelalte trei tari fac subiectul PEV abia de la mijlocul lui 2004.
Apartenenta la PEV duce la reforme majore economice si politice in tarile partenere UE, pe care Uniunea le sprijina prin ajutor financiar si tehnic, deschiderea pietelor si acordarea accesului la unele dintre programele comunitare.

Comunitatile europene, constituite conform regulilor dreptului international, sunt organizatii internationale având calitatea de organizatii regionale deschise de tip specializat.
Calitatea de stat membru nu este limitata la fondatori, la Comunitati putând adera si alte state europene. Nu este prevazuta posibilitatea retragerii sau excluderii statelor membre, insa acest lucru se va schimba odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei UE.
Dispozitiile tratatelor au reglementat doar conditiile de forma si de procedura ale aderarii, practica degajând o serie de alte conditii, cum ar fi: acceptarea tuturor realizarilor comunitare; aderarea concomitenta la cele trei comunitati; aderarea progresiva; aderarea nu poate sa puna în pericol obiectivele fundamentale ale Comunitatilor.
Alte conditii pentru admisibilitatea cererii de aderare sunt fie de natura principiala, nesanctionate din punct de vedere juridic (cum ar fi acceptarea integrala de catre statele candidate a dreptului comunitar originar, cât si a dreptului derivat si a principiilor generale) fie de natura politica, cum ar fi mentiunea din preambulul Tratatului C.E.E. - ca statele fondatoare invita sa se asocieze efortului lor si celelalte popoare din Europa “care împartasesc idealul lor”, fiind “hotarâte sa întareasca mentinerea pacii si a libertatii”.
Constituite initial din sase state membre, (Belgia, Franta, Italia, Olanda, Germania, Luxemburg). Comunitatile europene au cunoscut ulterior patru valuri succesive de “largiri” prin aderarea altor state europene - extinzându-se astfel spatiul comunitar.
Începând din 1961, Marea Britanie a staruit cu perseverenta sa adere la Comunitati - (depunând cererea de aderare la 9 august 1961), izbindu-se de refuzul Frantei. Astfel, în ianuarie 1963 generalul De Gaulle se opune aderarii Marii Britanii la Comunitati, întrerupând unilateral negocierile care se deschisesera, iar în 1967, veto-ul francez a împiedicat chiar începerea negocierilor.
Obstacolul francez a fost înlaturat prin retragerea presedintelui De Gaulle. La Conferinta la vârf de la Haga din 1 - 2 decembrie 1969 problema aderarii Marii Britanii la comunitati a fost analizata în alt context, presedintele Pompidou fiind de acord cu aderarea acesteia. La 30 iunie 1970 încep la Luxemburg negocierile pentru aderarea Marii Britanii, Irlandei, Danemarcei si Norvegiei, iar la 22 ianuarie 1972 se semneaza la Bruxelles acordul de aderare. Norvegienii decid însa prin referendum ca tara lor sa ramâna în afara comunitatilor, astfel ca dupa aceasta prima “largire” Comunitatile cuprindeau la 1 ianuarie 1973 doar noua membri.
O noua extindere s-a realizat prin aderarea Greciei la 1 ianuarie 1981 (Tratatul de adeziune fiind semnat la 28 mai 1979) si prin aderarea Spaniei si Portugaliei la 1 ianuarie 1986 (Tratatul de adeziune fiind semnat la 12 iunie 1985), ajungându-se la sporirea numarului statelor membre ale comunitatilor europene de la 9 la 12 state.
Având în vedere politica de deschidere a comunitatilor fata de alte state, au fost depuse noi cereri de adeziune din partea altor state dupa cum urmeaza: Turcia (14 aprilie 1987), Austria (17 iulie 1989), Cipru (4 iulie 1990), Malta (16 iulie 1990), Suedia (1 iulie 1991), Finlanda (18 martie 1992), Elvetia (20 mai 1992), Norvegia (25 noiembrie 1992).
De la 1 ianuarie 1995 numai trei state au devenit membre ale Uniunii Europene: Austria, Suedia si Finlanda. Pentru a doua oara, prin referendum, poporul norvegian s-a pronuntat împotriva intrarii în Uniune, astfel ca Norvegia a renuntat din nou la aderare.
La 1 mai 2004 au aderat oficial la Uniune alte 10 state: Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria.

Surse:

- europa.eu.int
- Nicoleta Diaconu, Sistemul institutional al Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001
- Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura ACTAMI, Bucuresti, 2001

Opinia dumneavoastra !!!

Alte articol:

- Comisarul european pentru relatii externe 3 02 2005
- Rusia vrea mai aproape de UE in domeniul apararii 24 01 2005
- Ucraina atrasa spre integrarea in UE 14 01 2005
- Rusia nu vrea in UE 3 01 2005
- UE mai aproape de vecinii sai 9 12 2004
- Israelul in UE ? 4 12 2004
- Politica UE fata de vecinii sai 13 05 2004

A se vedea: