Legaturi pe net
Atac

 

  
Variatii imense la somaj intre regiunile UE
In ceea ce priveste rata ocuparii fortei de munca, regiunile UE nu se situeaza deloc la acelasi nivel, in cazul tinerilor, de exemplu, ea variind de la 5,4% la 56,6%.

Articol:

Marea Britanie este acuzata de multe ori ca a adoptat o atitudine de "alergator solitar" fata de restul tarilor din Uniunea Europeana. Nu face parte nici din zona euro si nici din Spatiul Schengen, primeste o suma consistenta inapoi de la UE dupa fiecare exercitiu bugetar comunitar, de politica externa ce sa mai vorbim, recenta participare alaturi de americani in Irak fiind un exemplu graitor fata de prapastia ce o separa de majoritatea colegilor de pe continent. Cu toate acestea, realitatile economice o arata ca una dintre tarile cu o situatie infloritoare. Un ultim exemplu in acest sens a fost dat chiar saptamana aceasta, odata cu publicarea de catre Eurostat a datelor cu privire la ratele somajului din regiunile Uniunii. Astfel, s-a putut constata ca Marea Britanie are nu numai regiunea ce sta cel mai bine la acest capitol dar si numarul cel mai mare de regiuni cu o rata a somajului sub jumatate din cea medie a UE.
Rata somajului a fost calculata de Biroul pentru statistica al Comunitatilor Europene ca fiind procentajul de persoane neincadrate in munca din numarul total al populatiei active economic. Conform recomandarilor Organizatiei Internationale a Muncii, o persoana a fost considerata somera daca a indeplinit in momentul efectuarii analizei toate cele trei conditii de mai jos:
- este fara un loc de munca in saptamana in care se efectueaza sondajul;
- poate sa se angajeze, fiind gata sa faca acest lucru in cel mult doua saptamani;
- a cautat un loc de munca in ultimele patru saptamani.
Desi una dintre cele mai importante tinte ale Uniunii este reducerea decalajului dintre regiuni, rezultatele arata ca nu a fost nici pe departe atinsa. De altfel, este greu sa faci acest lucru la nivelul unei singure tari, cu atat mai mult intr-o Uniune cu 25 de membrii, care se intinde din Laponia si pana in Azore.
Dupa cum aratam si la inceputul articolului, cea mai scazuta rata a somajului, 2,4%, s-a inregistrat in Marea Britanie, respectiv in regiunea Dorset & Somerset. Rezultatul cel mai slab, 32.8%, s-a inregistrat in franceza Réunion.
Informatiile culese de catre expertii europeni arata ca intre 2003 si 2004 rata medie a somajului s-a mentinut stabila in cele 25 de state membre luate in ansamblul lor, respectiv la 9,2%. Totusi, daca se analizeaza din punct de vedere regional, se observa o crestere a acestei rate in 57% din cele 254 de regiuni.
44% dintre regiuni au avut o rata a somajului de 4,6% sau mai putin in 2004, adica la jumatate fata de cea medie in UE. Tarile cu cele mai multe regiuni din aceasta categorie au fost: Marea Britanie cu 21 de regiuni, Italia cu 7, Austria cu 6 si Olanda cu 5.
In 21 dintre regiuni au fost inregistrat rate ale somajului duble fata de medie, "premiante" la acest nivel fiind: Polonia cu 9 regiuni, Germania cu 6, Franta cu 4 (cu mentiunea ca toate sunt in departamentele de peste mari) si Slovacia cu 2.
Pentru construirea unei cat mai bune imagini a realitatilor din domeniu, studiul a catalogat ratele somajului si in functie de diferitele categorii sociale. In acest mod s-a putut constata ca, intre 2003 si 2004, rata medie a somajului feminin a ramas si ea stabila, 10,1%.
La nivel regional, somajul feminin a fost cel mai scazut in 2004 tot in Marea Britanie, in Dorset & Somerset el fiind doar 2,2% iar in Herefordshire, Worcestershire & Warwickshire si Devon fiind 2,9%, Franta situandu-se din nou in cealalta extrema, cu 2 regiuni cu somaj feminin foarte ridicat: Réunion cu 34,2% si Guyane 29,8%.
Parca pentru a veni in sprijinul celor care cer sa fie acordata o mai mare protectie femeilor, rezultatele analizei arata ca rata somajului feminin a fost mai mare decat cea a somajului masculin in aproape doua treimi din regiuni.
Situatia este si mai grea in ceea ce priveste somajul inregistrat la tineri. Aici, diferentele sunt extrem de mari, astfel, daca in Zeeland din Olanda el se situeaza la 5,4%, in Réunion el se situeaza chiar la 56,6%.
In peste doua treimi din regiunile UE rata somajului la tineri a fost dubla fata de cea medie. Interesant este faptul ca exista doar opt regiuni in care rata somajului tinerilor a fost mai mica sau egala cu cea medie pentru toate categoriile de populatie si toate se gasesc in Germania.
Situatia cea mai proasta, respectiv cele mai multe regiuni cu o rata a somajului la tineri de peste 40% s-a inregistratin Polonia, care are 9 astfel de regiuni.
In ceea ce priveste Romania, cel mai bine a stat in 2004 regiunea de Nord-Est cu 6,2%, urmata de Nord-Vest cu 6,5% si Bucuresti cu 7,6%. Cel mai slab a stat regiunea de Sud-Est cu 9,9%. Trendul din UE cu privire la somajul tinerilor se pastreaza si in cazul tarii noastre, cel mai prost din acest punct de vedere stand in 2004 regiunea Centru, cu 27.6%.
Fata de etalonul nostru clasic, bulgarii, stam mult mai bine, astfel, in 2004 rata medie a somajului a fost la noi de 8,1% iar la ei de 12%.
Pe scurt despre modelul social european

Progresele în domeniul integrarii economice au facut necesara o „integrare cu fata umana”, ceea ce a dus la ideea „Europei sociale”. La Consiliul European de la Strasbourg (din 9 decembrie 1989), sefii de stat si de guvern (cu exceptia Marii Britanii) au adoptat Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor care formuleaza 12 principii cu scopul de a crea o baza de hotarâri ce pot ameliora libera circulatie a persoanelor. Aceasta carta era cu atât mai necesara cu cât spatiul nu era înca delimitat, în ciuda articolului 117 din Tratatul de la Roma cu privire la armonizarea nivelului de trai si în pofida crearii în 1960 a Fondului Social European. De altfel, conform dispozitiilor initiale ale Tratatului, comunitatea nu avea competente proprii în domeniul politici sociale, statele membre fiind invitate la o actiune generala, la apropierea legislatiilor nationale .
Prin Tratatul de la Maastricht se relanseaza constructia acestui spatiu (tot fara Marea Britanie). Astfel, el prevedea „atingerea unui nivel înalt al protectiei sociale si ocuparii fortei de munca”, „realizarea coeziunii economice si sociale si a solidaritatii dintre statele membre” precum si semnarea unui „Protocol social”.
Dupa Maastricht si Amsterdam, institutiile comunitare s-au implicat tot mai mult în reglementarea unor domenii ale pietei fortei de munca si chiar în unele domenii care tin de statul social.
Transferurile financiare cu caracter social au fost totusi modeste la nivel comunitar, comparativ cu amploarea lor din tarile membre (între 15-25% din PEB).
Modelul social european acopera mai multe domenii: de la educatie si formare profesionala, la ocuparea fortei de munca; de la asigurarea unui nivel mai ridicat de viata si protectie sociala, la dialogul între sindicate si conducerea întreprinderii; de la sanatate si securitate la locul de munca, la lupta împotriva rasismului si discriminarii.
Obiectivul politicii sociale si de ocupare a fortei de munca este de a promova o calitate si un standard al vietii decente pentru toti, într-o societate activa, sanatoasa si inclusiva. Politicile sociale ale Uniunii Europene (UE) au jucat un rol central în crearea punctului forte al economiei europene, prin dezvoltarea unui model social unic. Acesta s-a dovedit a fi flexibil si dinamic, raspunzând schimbarilor rapide ale economiei si societatii europene pe parcursul ultimelor decenii. Politica sociala si de ocupare a fortei de munca reflecta convingerea ca numai o competitie puternica între companii determina îmbunatatirea productivitatii muncii si duce la cresterea economica, dar, în acelasi timp, este nevoie de solidaritate între cetateni pentru îmbunatatirea conditiilor care duc la includere sociala si la o societate stabila si prospera.

Surse:

Alte articole:

A se vedea: